Timişoara 30: aniversarea de trei decenii prin prisma relaţiilor româno-maghiare

Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania (Erdélyi Magyar Nemzeti Tanács – EMNT/CNMT) şi-a organizat conferinţa tradiţională româno-maghiară în amfiteatrul Bibliotecii Centrale a Universităţii Politehnica Timişoara în data de 29 noiembrie.

A fost a şaptea consfătuire de acest gen patronată de Consiliu. Cu prilejul celei de-a 30-a aniversări a schimbării regimului politic, participanţii au trecut în revistă evoluţia relaţiilor româno-maghiare în perioada ulterioară Revoluţiei din România, posibilităţile de revitalizare a dialogului şi cooperării, încercând totodată să identifice şi diferitele puncte de legătură culturale.

În discursul său de deschidere TŐKÉS László, preşedintele CNMT a arătat: în condiţiile restaurării naţional-comuniste, clasa politică – majoritară – română nu a arătat disponibilitate pentru dialogul româno-maghiar; iar liderii UDMR care s-au conformat comportamentului politicienilor români, s-au mulţumit ulterior, de asemenea, cu monologul partinic maghiar. „Având în vedere aceste premise, simt o satisfacţie pentru că – începând cu anul 2013 – CNMT a încetăţenit tradiţia conferinţelor româno-maghiare. Chiar dacă nu ne putem lăuda cu rezultate de impact semnificativ; considerăm deosebit de importantă menţinerea în viaţă a ideii dialogului, care manifestă o forţă simbolică, şi a programului politic aferent. Doresc să mulţumesc cu această ocazie în mod special partenerilor noştri români pentru că ne-au sprijinit în aceste eforturi. Locul – Timişoara – şi momentul ne obligă. Mai precis, ne obligă la trecerea în revistă a evoluţiei relaţiilor româno-maghiare prin prisma celor trei decenii pe care le-am lăsat în urmă. Dar primul nostru cuvânt să fie cel al cinstirii! Duminica trecută la Budapesta, în Insula Speranţei (Reménység Sziget), complexul bisericesc al Comunităţii Ardelene (Erdélyi Gyülekezet) – o biserică cu personalitate juridică de-sine-stătătoare din Ungaria, ce aparţine în virtutea dreptului canonic de Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului (n. trad.) – am depus o coroană la monumentul funerar tradiţional, cioplit din lemn al martirilor Revoluţiei din România. Maestrul popular a înscris – în spiritul simetriei care sugerează reconciliere – numele a zece eroi căzuţi în Revoluţie pe acest monument. Ei provin din cinci oraşe ardelene diferite: un român şi un maghiar din fiecare. Fiind maghiari şi români, ei s-au regăsit în lupta lor comună dusă pentru libertate şi împotriva forţelor răului. Acesta ar putea fi şi punctul simbolic de pornire al dialogului nostru româno-maghiar” – a spus TŐKÉS László. Preşedintele CNMT a adăugat: în zilele „Crăciunului eliberator” din anul 1989, români şi maghiari au luptat umăr la umăr împotriva dictaturii inumane şi fără de Dumnezeu. Ulterior, serviciul secret – Securitatea – reorganizat(ă) sub aparenţe democratice a destrămat în mod evident această alianţă frăţească, iar contrarevoluţionarii diversionişti reuniţi în jurul lui Ion Iliescu au organizat acel Martie Negru de la Târgu Mureş, unde au jucat cartea maghiară pentru a-i opune din nou pe români şi maghiari. „În condiţiile actuale din România nu prea sunt şanse pentru demararea vreunui dialog româno-maghiar relevant. Nu s-a întâmplat aproape nimic în ultimii treizeci de ani în domeniul politicii oficiale, dogmatice şi naţionaliste a rememorării trecutului istoric, pe care Ceauşescu şi-a fundamentat politica de omogenizare. Este deosebit de detrimental că, trecând peste situaţia conflictuală istorică îngheţată, din partea română nu se constată disponibilitate pentru dialog nici pe planul politicii actuale. În această privinţă este foarte caracteristic faptul că partidele politice româneşti nu formulează nici un fel de discurs şi nu lansează mesaje destinate comunităţii maghiare din Transilvania, care numără aproximativ un milion şi jumătate de suflete. Am putut constata acest lucru chiar şi recent, cu ocazia alegerilor prezidenţiale. Partidele majoritare consideră problema – minoritară – maghiară mai degrabă inexistentă şi o ascund sub covor” – a subliniat TŐKÉS László. Putem concluziona că schimbarea democratică a regimului politic nu a avut loc în privinţa politicii faţă de minorităţi, precum de altfel nu a avut loc nici în multe alte privinţe. Lovitura de stat, care a deturnat Revoluţia, a însemnat şi pentru comunitatea maghiară din România restaurare naţional-comunistă. A stopat cu duritate, iar ulterior a şi întrerupt două procese abia începute, dar miraculoase: cel al regăsirii naţionale dintre cele două popoare şi cel al reconcilierii româno-maghiare. Noi, adepţii devotaţi ai dialogului, în pofida stării multiplu defavorizate şi a situaţiei nefavorabile din viaţa politică şi publică în care ne aflăm, trebuie să urmăm neclintiţi linia directoare a Declaraţiei de la Timişoara şi în privinţa relaţiilor româno-maghiare. În conformitate cu punctul 4 al Declaraţiei, precum şi în spiritul – iniţial – al Timişoarei, trebuie să ne continuăm revoluţia paşnică” – a afirmat în încheierea discursului său preşedintele CNMT.

VEKOV Károly a ţinut o prelegere despre proiectul posibilei confederaţii româno-maghiare imaginate de SZOBOSZLAY Aladár. Istoricul a afirmat că populaţia şi-a dat seama cu treizeci de ani în urmă la Timişoara că adevăratul inamic este dictatura comunistă, iar românii şi maghiarii au înţeles că doar împreună pot asigura pacea şi liniştea. Vorbitorul a subliniat: în calitate de istoric – împreună cu mulţi alţi colegi – şi el neagă teza falsă a duşmăniei milenare româno-maghiare. Şi preotul romano-catolic SZOBOSZLAY Aladár, originar din Timişoara, care a fost executat în anul 1958 pentru „complot în vederea răsturnării statului român” şi uitat ulterior pe nedrept de posteritate, a respins această idee. „SZOBOSZLAY a căutat întotdeauna adevărul şi dreptatea. Tocmai din acest motiv a devenit opozant al dictaturii. El a recunoscut foarte repede că problema Transilvaniei reprezintă factorul determinant al relaţiilor româno-maghiare; or, tocmai aceasta este chestiunea despre care nici una dintre cele două părţi nu prea vorbeşte cu cealaltă. În polemica referitoare la posedarea Ardealului s-au confruntat –şi continuă să se confrunte până astăzi – două argumente. Partea maghiară invocă dreptul istoric asupra Transilvaniei, iar partea română consideră că ponderile demografice ale celor două grupuri etnice sunt decisive. În prezent însă, problema Transilvaniei este determinantă nu din punct de vedere teritorial, ci în privinţa drepturilor minorităţilor naţionale” – a spus VEKOV Károly. El şi-a continuat prezentarea cu o succintă retrospectivă istorică a relaţiilor româno-maghiare prin care a surprins totodată esenţialul. Istoricul a subliniat: SZOBOSZLAY a vehiculat o propunere de soluţionare radical nouă a problemei anterioare: posibilitatea creării unei confederaţii româno-maghiare, la care ar fi aderat ulterior și Austria. „El a analizat argumentele ambelor părţi cu un simţ critic deosebit şi a venit cu o propunere caracterizată de lipsa prejudecăţilor şi de nepărtinire. SZOBOSZLAY a demonstrat fără echivoc că românii şi maghiarii «sunt condamnaţi» la o soartă comună; iar din acest motiv sistarea duşmănirii permanente şi crearea confederaţiei româno-maghiare sunt indispensabile” – a accentuat VEKOV Károly.

În calitate de moderatoare a primului panel, SÁNDOR Krisztina, preşedintele executiv al CNMT, a precizat: Consiliul organizează o conferinţă româno-maghiară pentru prima oară la Timişoara. În opinia ei, municipiul bănăţean reprezintă o locaţie simbolică din perspectiva trecerii în revistă a evenimentelor ultimilor 30 de ani, fiindcă este punctul de origine al Revoluţiei şi un teatru important al schimbării regimului politic din România.

Ziarista şi scriitoarea Ramona BĂLUŢESCU a subliniat: în relaţiile româno-maghiare este nevoie de acordarea reciprocă a atenţiei. În plus, în opinia ei, viaţa bisericească oferă o serie de foruri românilor şi maghiarilor deopotrivă, unde cele două culturi se pot întâlni şi îşi pot cunoaşte în mod reciproc valorile în spiritul ecumenismului. Făcând cunoştinţă cu obiceiurile religioase şi locurile sfinte, de pelerinaj poate fi cunoscută şi cultura comunităţilor naţionale – a subliniat scriitoarea. Ea a mai adăugat că are în vedere organizarea unor brain-storminguri împreună cu colegii din presă, prin intermediul cărora vor putea spori vizibilitatea anumitor teme referitoare la minorităţile naţionale şi confesional-religioase în mass media de limbă română.

În intervenţia sa, juristul ECKSTEIN-KOVÁCS Péter a subliniat: relaţiile interstatale româno-maghiare au o importanţă primordială; dar în această privinţă ambele părţi mai au multe de făcut, deoarece cooperarea dintre cele două ţări – România şi Ungaria –, precum şi stabilirea celor mai bune relaţiile posibile între ele reprezintă interese comune. Vorbitorul a precizat: deşi Constituţia României prevede adoptarea legii minorităţilor, acest lucru nu s-a întâmplat nici până astăzi, iar în domeniul folosirii limbii materne – de exemplu, în justiţie – există de asemenea lacune importante. ECKSTEIN-KOVÁCS Péter a încheiat spunând: ar fi nevoie de revigorarea practicii şedinţelor guvernamentale comune româno-maghiare, iar programele de schimb destinate elevilor şi studenţilor ar putea oferi bune oportunităţi pentru învăţarea celeilalte limbi şi cunoaşterea reciprocă a culturilor naţionale.

Profesoarea universitară şi ziarista Brînduşa ARMANCA a atras atenţia asupra faptului că românii şi maghiarii au (şi) o istorie comună, iar din acest motiv cunoaşterea şi respectarea acesteia este deosebit de importantă. A continuat ilustrând dificultăţile relaţiilor româno-maghiare prin intermediul unor exemple personale. Ea a relevat că forţe în spatele cărora se ascund – în mod direct sau indirect – oameni ai Securităţii, protejaţi şi transferaţi în prezent, încearcă să influenţeze până astăzi discursul public. La sfârşitul alocuţiunii sale, a prezentat în detaliu rezultatele pe care le-a obţinut în fruntea Institutului Cultural Român de la Budapesta, arătând că a depus eforturi pentru ca cele două culturi vecine să se regăsească şi să-şi cunoască în mod reciproc valorile.

Jurnalistul Florian MIHALCEA, preşedintele Societăţii Timişoara, amintindu-şi evenimentele care au avut loc la Timişoara cu treizeci de ani în urmă, a evocat un paradox: în data de 16 decembrie, românii care s-au solidarizat cu TŐKÉS László, au intonat actualul imn de stat al României, care are un vădit caracter antimaghiar. Preşedintele Societăţii Timişoara a arătat că presa românească nu a informat în mod obiectiv despre evenimentele supranumite Martie Negru de la Târgu Mureş; iar cei care – aidoma lui – au încercat să facă acest lucru, au suferit atacuri severe. MIHALCEA a subliniat: dialogul referitor la relaţiile româno-maghiare trebuie despovărat de tabuuri, iar în acest scop conferinţele şi mesele rotunde de genul celora organizate an de an de către CNMT sunt indispensabile.

Scriitoarea şi publicista Angela TOCILĂ a arătat: după Revoluţie, nu au ajuns în fruntea României persoane care ar fi condus ţara cu pricepere şi pe baza unor programe concrete, fundamentate din punct de vedere profesional. Iar din această cauză emigraţia a luat proporţii nemaivăzute. Ea a opinat că în timpul Revoluţiei din 1989 au dispărut diferenţele lingvistice, respectiv etnice şi toţi cetăţenii României au trăit clipe istorice. Scriitoarea a subliniat: în calitate de ardeleni suntem nevoiţi şi la treizeci de ani după Revoluţie să explicăm că relaţiile interetnice stabilite între noi reprezintă normalitatea, în timp ce în lipsa educaţiei şi a dialogului am ajuns ca ideile comunismului să devină din ce în ce mai populare în rândul generaţiilor mai tinere.

În opinia lui TORÓ T. Tibor, preşedintele executiv al Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), situaţia comunităţii maghiare din Ardeal depinde în mare măsură de evoluţia relaţiilor româno-maghiare. Dacă ne comparăm prezentul cu situaţia noastră de dinaintea schimbării regimului politic, nu avem motive să ne lamentăm; dar dacă ne raportăm la speranţele nutrite de comunitate în momentul renaşterii din 1989, „paharul pare să fie mai degrabă gol” – a remarcat politicianul. TORÓ a considerat că problema esenţială este modul în care majoritatea ne acceptă ca şi comunitate minoritară; or, relaţiile româno-maghiare merită analizate doar la acest nivel şi nu la nivelul relaţiilor interpersonale. Preşedintele executiv al PPMT a arătat: autonomia ar fi singura soluţie, care ar putea integra maghiarii din Transilvania ca pe o comunitate în societatea românească. În încheierea alocuţiunii sale, TORÓ a atras atenţia că politica naţională română este dispusă să integreze membrii minorităţilor naţionale ca pe nişte indivizi, în timp ce conform paradigmei politicii naţionale maghiare, maghiarii vor să se integreze ca şi o comunitate. La finele primului panel s-a afirmat: Zilele Culturale Maghiare de la Timişoara contribuie în mare măsură la edificarea relaţiilor interetnice şi la continuarea dialogului româno-maghiar.

În cadrul celui de-al doilea panel, moderat de KÁSA Zsolt, organizatorul principal al Zilelor Culturale Maghiare de la Timişoara, ANTAL Tibor, administratorul paginii de Facebook intitulate Întâlniri Româno-Maghiare şi-a prezentat iniţiativa ce foloseşte Internet-ul şi are ca scop relevarea acelor puncte în care cultura, respectiv istoria, română şi maghiară se intersectează. Daniel VIGHI, profesor universitar, scriitor şi publicist a accentuat: nu numai viitorul, dar şi trecutul nostru istoric este comun; iar din acest motiv românii şi maghiarii trebuie să depună eforturi pentru a salvgarda această moştenire comună. Vorbitorul a accentuat: protejarea şi fortificarea identităţilor locale şi regionale contribuie la protejarea valorilor culturale. Călin RUS, directorul Institutului Intercultural Timişoara a rezumat activitatea instituţiei pe care o conduce şi a arătat: familiarizarea celor mai tinere generaţii cu avantajele relaţiilor interculturale este necesară, pentru ca în posesia acestor cunoştinţe să nu cadă în capcana discursurilor naţionaliste.

Biroul de Presă al Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania