Problema maghiarilor din Bazinul Carpatic în Europa

Parlamentul Republicii Ungare în luna mai 2010 a declarat Ziua Solidarităţii Naţionale data de 4 iunie, ziua semnării Tratatului de pace de la Tiranon.

Legea adoptată în unanimitate de parlamentul naţional enunţă că „fiecare membru şi comunitate a maghiarimii ajunse sub autoritatea mai multor state aparţine naţiunii unitare maghiare, a cărei unitate transfrontalieră constituie o realitate, şi totodată un element decisiv al autoindetităţii personale şi colective a maghiarilor”. Pornind de la acestă afirmaţie, parlamentarii din Ungaria – aflată la preşedinţia Uniunii Europene –, aleşi în mod democratic, şi-au reafirmat angajamentul pentru „menţinerea şi cultivarea relaţiilor dintre membrii şi comunităţile naţiunii maghiare şi sprijinirea revendicării lor fireşti referitoare la diferitele forme ale autonomiei colective bazate pe practica acceptată în Europa”.

Integrarea în Europa unificată a naţiunilor pentru noi, maghiarii, înseamnă totodată reprezintă totodată şi posibilitatea reunificării naţionale transfrontaliere. Condiţiile de drept comun ale reunificării naţionale s-au creat prin modificarea legislativă referitoare la repatrierea cu procedură simplificată a maghiarilor care şi-au pierdut cetăţenia datorită vârtejurilor istoriei, respectiv a urmaşilor acestora

Uniune maghiară în Uniunea Europeană – aceasta este esenţa „modelului maghiar” din secolul XXI.

Cu toate acestea, atragem atenţia că membrii comunităţilor maghiare autohtone care trăiesc în minoritate în ţările lor, sunt totodată şi cetăţeni ai statului respectiv, şi loialitatea lor le conferă dreptul la întregul sistem de drepturi necesare pentru o viaţă umană cu valoare deplină. Deoarece numai aparţinând unei comunităţi se poate trăi libertatea alegerii identităţii, asumarea autoidentităţii naţionale a persoanelor aparţinând comunităţii autohtone minoritare care doresc şă supravieţuiască şi să prospere pe pământul natal depinde şi este condiţionată şi de stare comunităţii minoritare concrete.

Trebuie să contatăm cu regret că în Europa noului mileniu, tocmai pentru că problema minorităţilor a rămas nerezolvată, rămâne şi pe mai departe o sarcină primordială soluţionarea relaţiilor dintre comunităţile naţionale conlocuitoare din Bazinul Carpatic. Este un exemplu edificator pentru noi acea „contralege (lege-răspuns)” prin care Slovacia îşi întimidează proprii cetăţeni: conform „modelului slovac” îşi pierde cetăţenia slovacă persoana care este simultan şi cetăţean al altui stat. În opinia noastră acest lucru este absolut inacceptabil, iar prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona contravine şi spiritualităţii care încheagă Uniunea Europeană, căci această lege – prin intenţia legiuitorului – nu serveşte la protecţia identităţii naţionale, ci îngrădeşte libertatea alegerii identităţii.

Deşi egalitatea de şanse, subsidiaritatea şi autoguvernarea sunt principii ordonatoare ale construcţiei europene, şi fiecarea al optâlea cetăţean european aparţine unei minorităţi, în momentul de faţă contractele şi documentele care reglementează funcţionarea Uniunii Europene nu stipulează clar drepturile specifice ale comunităţilor naţionale aflate în minoritate numerică şi ale persoanelor aparţinând acestora. În consecinţă considerăm o necesitate imperioasă ca pe lângă documentele libertăţilor personale, respectiv a drepturilor de bază europene bazate pe acestea să se elaboreze şi Carta Europeană pentru Protecţia Minorităţilor.

Ţine de esenţa „modelului maghiar” oglindit şi de legea unităţii naţionale citate mai sus şi faptul că nu vede soluţia problemei în simpla asigurare a drepturilor lingvistice şi culturale, ci în puteri publice demne de secolul al 21-lea, garantate de lege şi instituţiile publice care le exercită, acestea fiind alese de comunitate, dar având putere şi statut de autoritate a statului – adică în autonomiile de diferite nivele şi forme.

Vom putea păstra pe termen lung unitatea Europei multicolore numai dacă aceasta nu se bazează pe politică de forţă, ci pe deciziile noastre în acest sens. Deosebirea dintre Uniunea Europeană şi fosta Uniune Sovietică o face, printrea altele, tocmai aceea că nu vreo ideologie forţează naţiunile într-o unitate falsă şi omogenă, ci ele sunt unite de angajamentul pentru valorile comune şi asumarea răspunderii izvorâtă din libertatea noastră. Dar aceasta poate deveni o trăire numai dacă noi înşine decidem despre propria soartă.

Bruxelles, 2 martie 2011

Organizaţiile membre ale

Consiliului Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic