Rădăcini milenare leagă maghiarii din Transilvania de Europa. Nu se pune deci întrebarea dacă avem un loc în Europa. Acum întrebarea este: care este menirea eurodeputatului maghiarilor ardeleni în Uniunea Europeană care îşi forţează cadrul obişnuit, şi îşi caută încă noua imagine şi ordine interioară? Şi încă una: cum poate progresa prin intermediul acestei Europe în schimbare cauza noastră, în general a maghiarilor, şi în speţă a maghiarilor din Transilvania?

Reprezentare europarlamentară: un nou instrument, o nouă posibilitate

Instrument pentru a ne adresa Europei care îşi caută identitatea de mare putere independentă şi adesea este indiferentă faţă de treburile noastre.

Posibilitate pentru construirea unui centru de politică externă a maghiarilor din Transilvania, puternic şi eficient, care lucrează pentru impunerea intereselor Transilvaniei, în cadrul acestora a intereselor comunităţii maghiare, în loc de impunerea interesului de stat naţional al României.

Obiective, sarcini, priorităţi de bază

Ne căutăm aliaţi în Europa, în Parlamentul European pentru ca să putem vizualiza, impune şi apăra cât mai eficient valorile şi interesele popoarelor Ardealului şi a Părţilor, a comunităţilor naţionale aflate în parteneriat strategic, printre care ne numărăm şi noi, maghiari care ţinem la pământul nostru natal, la identitatea noastră comunitară, la trecutul şi viitorul nostru. Prin intrarea României în Uniune, se redefineşte noţiunea de suveranitate naţională, de acum încolo statul – ca şi celelalte state membre – o va exercita împreună cu instituţiile Uniunii Europene. Dacă ne folosim cu deşteptăciune de posibilităţile oferite de reprezentare, la Bruxelles găsim protecţie faţă de tendinţele de omogenizare şi centralizare ale Bucureştiului.

Vizualizarea accentuată a ordinii de valori creştine în Europa nouă, unitară

Europa poate deveni iarăşi ceea ce a fost odată – una din marile puteri decisive pentru viitorul omenirii –, dacă se întoarce la rădăcinile sale creştine. La acele principii şi valori ordonatoare care pe vremuri i-au conferit puterea şi autoritatea: respectarea demnităţii umane, statul de drept, solidaritatea creştină, siguranţa socială, aprecierea familiei şi a tradiţiilor naţionale, dezvoltarea social-economică organică, şi nu practica actuală cu scop în sine, înstrăinată, care distruge mediul spiritual şi natural şi este interesat doar de maximalizarea profitului.

Confruntarea moştenirii comuniste

Succesul procesului care stabileşte şi implementează reforma Uniunii Europene poate să depindă şi de capacitatea ţărilor membre de a da ochii cu întâmplările secolului rămas în urmă şi de a prelucra învăţămintele acestora în cursul planificării viitorului, fără de care riscă repetarea lor. La aproape două decenii de la evenimentele schimbătoare de regim din 1989 încă sunt de actualitate probleme ca prelucrarea moştenirii comuniste şi lustraţia. Dacă vrem o Europă creştină, dezbaterea clarificatoare a acestor probleme trebuie să ajungă şi pe ordinea de zi a instituţiilor europene.

Protecţia familiei, solidaritate creştină şi siguranţă socială

Este o atribuţiune europeană veritabilă răspândirea în ţările nou aderate a practicii pozitive din ţările membre fruntaşe în măsuri care susţin siguranţa socială şi protecţia familiei. Pe lângă piaţa europeană comună eficientă şi orientată spre competitivitate să se realizeze o plasă socială europeană eficientă şi puternică care protejează în primul rând familia.

Cât despre protejarea mediului nostru spiritual şi natural: forţa motrică a Europei creştine este dezvoltarea economică care păstrează şi urmăreşte cu atenţie sensibilă valorile microcomunităţilor şi a microregiunilor, integrându-se organic în mediu. Este sarcina noastră să ne asigurăm că aşa se şi întâmplă.

Protecţia minorităţilor în Europa – practica pozitivă să devină normă europeană

Deşi egalitatea de şanse, subsidiaritatea şi autoguvernarea sunt principii ordonatoare ale construcţiei europene, şi fiecarea al optâlea cetăţean european aparţine unei minorităţi, în momentul de faţă contractele şi documentele care reglementează funcţionarea Uniunii Europene nu stipulează clar drepturile specifice ale comunităţilor naţionale aflate în minoritate numerică şi ale persoanelor aparţinând acestora. Pentru noi este de neînchipuit o nouă ordine europeană fără clarificarea acestei probleme. Treaba noastră este să vorbim clar, pe înţelesul tuturor şi aducând argumente imbatabile, ceea ce au omis cei care au vorbit până acum în numele nostru. Renunţarea la instrumentele politicii externe independente, asimilarea acesteia în practica politicii externe de stat naţional a României nu este acceptabilă nici atunci, dacă acest lucru aduce pace guvernamentală la Bucureşti. Prezenţa în puterea executivă nu exclude reprezentarea fermă şi curajoasă a intereselor comunităţii noastre pe planul politicii externe. Aceasta este deci atribuţia reprezentantului european al maghiarilor ardeleni.

Una din cele mai importante sarcini în Parlamentul European este elaborarea Cartei Europene pentru Protecţia Minorităţilor, ale cărei prevederi au putere normativă. Deci ceea ce Bucureştiul nu vrea să ne acorde de două decenii, putem dobândi la Bruxelles, prin solidaritatea eurodeputaţilor minoritari din Europa. Problema nu are numai aspecte legate de drepturile omului, ci şi unele ţinând de politica securităţii, ceea ce este important pentru că în primul deceniu al noului mileniu stabilitatea şi securitatea sunt cuvinte cheie ale ordinii europene. Putem avea rol de iniţiator în reglementarea la nivel european a drepturilor individuale şi colective ale minorităţilor. Este sarcina noastră ca în locul „modelului românesc pentru protecţia minorităţilor”, prezentată de către politica externă a statului naţional român ca fiind un succes şi acceptată ca atare de marile puteri, dar în realitatemuşamalizantă,  să prezentăm „modelul maghiar transilvănean” care în loc de modificarea graniţelor modifică viziunea asupra problemelor comunităţilor naţionale, respectiv practica cu care se tratează acestea. Care consideră că soluţia problemei nu o constituie asigurarea folosirii limbii materne şi în păstrarea tradiţiilor în sine – deşi importanţa acestora nu se poate subevalua –, ciputeri publice garantate de lege şi instituţiile publice care le exercită, acestea fiind alese de comunitate, dar având putere şi statut de autoritate a statului. Esenţa modelului maghiar este că doreşte să impună aceasta prin metode paşnice, democratice, caracteristice statului de drept, spre deosebire de multe alte comunităţi naţionale din ţări membre ale Uniunii care în decursul deceniilor trecute în lupta pentru drepturile lor nu au exlus din arsenalul lor nici instrumentele violente. Provocarea este ca Europa să înţeleagă şi să sprijine această aspiraţie maghiară transilvăneană paşnică, dar fermă, apreciabilă şi din punct de vedere al politicii de secutate.

Autonomie naţională şi regională – sistemul autonomiilor colective şi al regiunilor europene

Europa astăzi încă este o alianţă a statelor naţionale, dar direcţia dezvoltării este clară: Uniunea va deveni alianţă a regiunilor şi a comunităţilor naţionale, deci obiectivele noastre se potrivesc cu Europa viitoare.

Transilvania – o macroregiune europeană multicoloră

Mai multe ţări membre ale Uniunii Europene sunt mai mici din punct de vedere al populaţiei, al suprafeţei şi al potenţialului economic-intelectual, decât regiunea ardeleană. Să creem impuls european pozitiv pentru ca Transilvania, ca parte a României, din punct de vedere al aspiraţiilor de dezvoltare, al marilor investiţii şi al viziunii sale despre viitor să devină un personaj european autonom. Să căutăm aliaţi pentru realizarea acestui lucru acasă şi în Europa, în Parlamentul European, în Consiliul European al Regiunilor, printre reprezentanţii marilor regiuni europene deopotrivă.

Poate fi o urmare firească a statutului european autonom că ţinuturile istorice formate ca rezultat al unei dezvoltări organice, cum sunt Părţile sau Banatul, şi nu în ultimul rând Ţinutul Secuiesc, pot să-şi câştige un statut economic şi administrativ special pentru administrarea problemelor noastre. O asemenea organizare administrativă poate fi completată de un sistem de autonomii colective organizate pe bază de comunitate naţională, recunoscute şi acceptate ca parteneri de către autorităţile centrale, regionale şi locale ale statului, în cadrul căruia toate comunităţile naţionale – deci şi noi, maghiarii – pot decide ele însăşi în privinţa propriilor şcoli, universităţi, a tuturor problemelor legate de identitatea colectivă.

Autonomie teritorială pentru Ţinutul Secuiesc

Aproape jumătate din maghiarii ardeleni trăiesc în Ţinutul secuiesc de un mileniu, şi acolo ar dori şă prospere. Condiţia necesară a dezvoltării, creşterii lor este statutul special, în conformitate cu practica europeană, care îmbină eficient tradiţiile administrative şi de organizare socială specifice cu instrumentele administraţiei de stat moderne. Principala piedică care stă şi azi în calea acestui lucru este viziunea de stat naţional care nu se poate descotoroşi de obsesiile omogenizante şi centralizante, şi care supravieţuieşte în organizarea de stat românească şi sub stariurile europene.

Direcţia de dezvoltare a Uniunii Europene este alta. Exemplul pozitiv al regiunilor europene similare – Tirolul de Sud din Italia sau Catalonia din Spania – dovedeşte că acesta este drumul nu numai pentru păstrarea identităţii naţionale, dar şi pentru crearea bunăstării economico-sociale. Avându-i ca aliaţi, cu ajutorul Europei trebuie să reuşească realizarea Ţinutului Secuiesc autonom, dacă enunţăm clar şi ferm, iar pe urmă reprezentăm consecvent această aspiraţie.

Unirea transfrontalieră a naţiunii

Bazinul Carpatic – locul în care strămoşii noştri s-au aşezat pe vremuri – poate deveni o mare regiune europeană adevărată.

Comunităţilor din zona frontalieră le revine un rol marcant: să exploateze oportunităţile oferite de contopirea ariilor de atracţie ale regiunilor din cele două părţi ale graniţei româno-maghiare – Câmpia Banatului–Arad – Békés–Csongrád, Bihor–Hajdú-Bihar, Satu Mare–Szabolcs-Szatmár –, de îmbinarea armonică a deyvoltărilor strategice. În aceste euroregiuni transfrontaliere nu numai proporţiile etnice se modifică în mod pozitiv pentru noi, dar cu utilizarea deşteaptă a surselor europene şi posibilităţile de dezvoltare economică-infrastructurală şi îmbunătăţirea calităţii de viaţă ajută prosperarea pe meleagurile natale.

În acelaşi timp eurodeputaţii maghiari din Parlamentul European, pe baza unei strategii naţionale armonizate, orientate spre dezvoltare, pot milita unitar pentru interesele naţionale.