Cuvântul profetului se împreunează cu învățăturile lui Iisus Hristos: „Nimeni nu poate sluji doi domni... Nu-i pot sluji, în același timp, pe Dumnezeu și pe Mammon”. Mammon e demonul banului, iar Baal e demonul puterii, cele două apărând ca simboluri în Sfânta Scriptură. Dictaturile anti-omenești și anti-Dummnezeiești au ținut în jug sufletele cu ajutorul banilor și al puterii. Pe vremea lui Ceaușescu, ele erau încătușate mai degrabă prin înfricoșarea despotică, iar ulterior, în epoca post-comunistă, rolul puterii a fost preluat de chestiunile financiare, de interese și de corupție.

        Trebuie să scăpăm definitiv de ambele. La aniversarea a 24 de ani de la răscoala timișoreană care a dus la căderea regimului comunist samavolnic, ne amintim cu adevărat, rămânem fideli comunității noastre reformate de la Timișoara – fideli nouă înșine – și populației Timișoarei, care și-a sacrificat sau și-a pus viața în pericol, dacă, în fața stăpânirii omenești, ne plecăm capul în fața lui Dumnezeu și ne raportăm la adevărul Său; exact așa cum au procedat Petru și ceilalți apostoli: „Trebuie să ne punem mai degrabă în slujba Domnului și nu a omului”. În perioada de Advent din 1989, plină cu așteptări sfinte, și noi am avut același crez și aceeași convingere, iar în comunitatea noastră reformată ne-am ridicat cu curaj împotriva samavolniciei episcopale colaboraționiste și a regimului Ceaușescu, cel fără de credință.

        Conform rezultatului unui foarte recent sondaj de opinie, aproape jumătate din populația țării noastre consideră că comunismul a fost mai bun pentru România decât ceea ce a urmat după. Datele șocante ale cercetării sociologice arată, exprimat prin cuvinte biblice, că poporul României „șchiopătează în două direcții”, că oscilează între trecutul comunist și prezentul numit a fi democratic. În acest sens, nu e o mângâiere nici amănuntul că, în Transilvania, nostalgicii comunismului și cei care își mai fac iluzii cu privire la acest regim sunt în procent mai mic decât media pe țară (44,4%–43,1%), iar în zona Partium și în Banat sunt „doar” 36,2%.

        Rezultatele noastre relativ mai bune din zonele Timiș și Partium ne fac să concluzionăm că trebuie să continuăm și să definitivăm schimbarea de regim începută în 1989. Altfel spus: viitorul trebuie să ni-l punem pe baze clădite în 1989, astfel încât nimeni să nu aibă motiv să plângă după trecutul în care cu toții am suferit sau să deplângă vremurile întunecate ale conducătorului. În opinia lui Vaclav Havel, este nevoie de o adoua schimbare de regim: după comunism, trebuie să răsturnăm și post-comunismul din fostele țări din blocul sovietic.

        Ieri, la a 10-a aniversare a Consiliului Național Maghiar din Transilvania (CNMT), ne-am manifestat și noi pentru o nouă schimbare de regim. În condițiile în care e evident că în România comunismul e pe cale de reinstalare, necesitatea acestui aspect este evidentă.

        La întrunirea festivă de ieri a CNMT, 2014 a fost decretat „Anul memorial jubiliar” în vederea aniversării a 25 de ani de la evenimentele din 1989. De asemenea, cei implicați în răscoala de odinioară – participanți și beneficiari – au întemeiat Comisia Memorială Timișoara 1989.

        Scopul nostru comun – pe care cu siguranță îl împărtășesc toate forțele și asociațiile românești care doresc schimbarea de regim – este să nu permitem confiscarea Revoluției, dar și o confruntare cu trecutul, respectiv rostirea adevărului. Totodată, prin aducerea în față a dreptății, dorim impulsionarea și continuarea schimbărilor democratice începute în urmă cu 24 de ani.

        La nivel european, aceleași țeluri și sarcini sunt asumate de Platforma Europeană a Memoriei și Conștiinței. În Ungaria, chiar în această perioadă se înființează Comisia Memoriei Naționale.

        Schimbarea de regim trebuie să se înfăptuiască și în materie de politică vizând minoritățile, dar și în privința naționalităților. În 1989, cu ocazia crăciunului eliberator, solidaritatea dintre românii, maghiarii, germanii și sârbii din Timișoara, a diverselor comunități etnice și religioase, a atras atenția asupra faptului că una dintre pietrele de încercare ale democrației din România (și barometrul acesteia) este asigurarea drepturilor egale pentru toate comunitățile minoritare.

        Referitor la situația scandaloasă privind intenția de revocare a Ordinului „Steaua României”, politologul Borbély Zsolt sesizează foarte bine că „întreaga maghiarime din Transilvania e luată în vizor de puterea română”. Iar în ceea ce privește decizia de luna trecută a Consiliului de Onoare a Ordinului „Steaua României”, un revoluționar român spunea: „Parcă suntem în decembrie 1989!”).

        Nu e niciun dubiu că guvernul neocomunist și „pseudo-liberal” condus de Victor Ponta, așa cum au vrut și alții în ultimul sfert de veac, vrea să „confiște” revoluția, nu numai de la maghiari, ci și de la timișoreni, sau, cel puțin, să minimalizeze rolul determinant pe care aceștia l-au jucat.

        Ca răspuns la aceste tendințe, în mod simbolic, le ofer revoluționarilor și eroilor din Timișoara distincția „Steaua României”, cea cu care m-a decorat în decembrie 2009 președintele Traian Băsescu, care a inițiat raportul Tismăneanu și care a condamnat comunismul. Pe lângă înalta distincție, timișorenii merită recunoștința întregii Românii.

        Gândurile centrale ale anului memorial, ce stă să înceapă, sunt dreptatea și pacea. După cum propovăduia profetul Isaia: „Rodul dreptăţii va fi pacea, iar urmările dreptăţii vor fi liniştea şi încrederea pe vecie”. Lupta noastră pentru dreptate și libertate trebuie să o continuăm pentru ca, în sfârșit, poporul să poată trăi în pace adevărată și în siguranță, lepădat de moștenirea grea a comunismului. Și pentru ca și noi, maghiarii, să ne putem simți acasă în Transilvania.

 

Timișoara, 15 decembrie 2013

 

 

                                                                    Tőkés László