În cuvântul său de deschidere, deputatul Tőkes László a amintit că, împreună cu fostul său coleg Áder János, a fost cel care a iniţiat interzicerea în Europa a tehnologiei de exploatare minieră pe bază de cianuri. În urma acestei iniţiative în 5 mai 2010 a apărut decizia Parlamentului European care soma Comisia Europeană în privinţa interzicerii, până la finalul anului 2011, a utilizării cianurii pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. Nici până azi acest lucru nu s-a întâmplat.

   Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat 2013 drept Anul Internaţional al Apei. „Cum am putea, oare, să stăm dezinteresaţi în timp ce vedem că deschiderea sau redeschiderea mai multor exploataţii miniere pe bază de cianură ameninţă curăţenia sistemului acvatic din bazinul Munţilor Carpaţi?” – este întrebarea deloc poetică şi patetică pe care deputatul din Transilvania a rostit-o, gândindu-se, pe lângă mega-proiectul de la Roşia Montană, la pericolul reprezentat de redeschiderea minelor de aur de la Kremnic şi de la Muzhiyevo.

Evenimentul cu ştaif, organizat la iniţiativa directorului Vitézy Zsófia, se integrează în mod organic în şirul de manifestaţii populare insistente şi în eforturile politice care se dezic
printr-o largă fundamentare democratică de atitudinea respingătoare de neconceput care invocă competenţele de stat membru şi care tratează subiectul interzicerii exploatării miniere pe bază de cianuri drept cauză de interes internaţional şi solicită cu vehemenţă această interdicţie – a arătat Tőkes László.

   Apoi, ca preludiu al discuţiilor de la masa rotundă, publicul numeros, format din reprezentanţii mai multor ţări, a putut vedea fragmente din filmul „300 de tone de aur” al lui Kocsis Tibor, un documentar încă neapărut pe marile ecrane. Răspunzând întrebărilor gazdei, regizorul din Ungaria a vorbit cu o oarecare obsesie nobilă despre cauza Roşiei Montane şi despre modul în care a luat naştere acest nou film, pornind de la precedenta sa creaţie de renume internaţional, „Noul Eldorado”. Personajele din „300 de tone de aur” i-au devenit prieteni pe parcurs. Eugen David, figura principală a filmului, este preşedintele Asociaţiei Alburnus Maior şi, de altfel, e inginer minier de meserie. El nu vrea altceva decât să trăiască în linişte acolo unde înaintaşii săi au trăit şi ei generaţie după generaţie. Filmul documentar prezintă prin cuvintele şi gândurile lui David modul în care lupta inegală împotriva deschiderii minei şi împotriva Gold Corporation a devenit ceva mult mai mult decât protecţia mediului, căci sunt în joc destine umane, respectiv prezentul şi viitorul unei întregi comunităţi autohtone din regiunea în cauză. Regizorul a mulţumit în mod deosebit partenerei sale, Konecsny Emőke, prezentă la eveniment, cea care a avut o contribuţie majoră la realizarea filmului.

   Stephanie Roth, care s-a mutat din Elveţia la Roşia Montană pentru aproape 10 ani şi care e unul dintre iniţiatorii mişcării „Salvaţi Roşia Montană”, şi-a început discursul cu o mărturisire sinceră. „Când omul vede ceva frumos, el nu vrea ca acel lucru să fie distrus. Pentru mine, chestiunea e atât de simplă”, a spus Roth. Apoi, răspunzând la o întrebare, ea a prezentat culisele acţionariatului Gold Corporation, dar şi faptul că, dincolo de speculaţiile bursiere, firma canadiană este caracterizată de incompetenţă totală. Asta pentru că societatea comercială nu are niciun fel de experienţă în materie de management minier. Iar cea de la Roşia Montană ar fi taman prima mină pe care canadienii ar deschide-o...

   Deputatul Bánki Erik din partea partidului Fidesz nu a putut participa la discuţia de la Bruxelles, însă acesta a fost reprezentat de colega sa, Varga Judit. Aceasta, în calitate de asistentă a lui Áder János, a fost implicată de la bun început în elaborarea deciziei europarlamentare din anul 2010. Activitatea a început la comemorarea a 10 ani de la catastrofa de la Baia Mare, iar hotărârea generată a devenit acea decizie a Parlamentului European care s-a bucurat de cel mai mare număr de voturi „pentru” din toată istoria acestei instituţii. Faptul că de trei ani de zile Comisia Europeană nu doreşte să pună în aplicare cele votate în legislativul Uniunii Europene, este deosebit de îngrijorător. Până acum în 3 state membre a fost interzis mineritul prin utilizarea cianurilor: Cehia, Germania şi Ungaria. Investiţia de la Roşia Montană este de speriat şi deoarece, datorită dimensiunilor gigantice, chiar dacă imensul iaz de decantare de 800 ha (străjuit de un dig de 180 m înălţime) ar fi umplut cu ape uzate şi nu cu resturi de cianură, tot ar exista pericol de catastrofă ecologică. La Kolontár (Ungaria), nici după trei ani de la catastrofa cu nămol roşu nu s-a reuşit refacerea daunelor cauzate de ruperea digului, a spus Varga Judit. Or, iazul de decantare de la Roşia Montană ar fi de aproximativ 400 de ori mai mare decât cel de la Kolontar.

   Profesorul universitar Ştefan Bâlici de la Universitatea de Arhitectură de la Bucureşti a prezentat acele valori culturale care ar urma să dispară pentru totddeauna în urma pornirii exploatării miniere de la Roşia Montană. Galeriile din epoca romană şi vestigiile extrem de rare de aici, clădirile reprezentând vremuri istorice trecute şi care fac legătura între diverse culturi, adică însăşi localitatea condamnată la pieire şi zona învecinată au o importanţă generală atât de mare încât toate fac din acest loc unul de-a dreptul unic. Dacă nu ar exista niciun alt argument decât cel descris mai sus, chiar şi atunci ar fi trebuit oprită procedura de autorizare a deschiderii minei – a considerat Bâlici. Ca vicepreşedinte al Asociaţiei ARA (Arhitectură, restaurare, arheologie), creată pentru prezervarea zestrei de clădiri, universitarul a catalogat drept exemplară colaborarea dintre profesorul Alföldy Géza din Ungaria şi istoricul clujeanul Ioan Piso, una care vizează câştigarea de sprijin din partea entităţilor internaţionale şi personalităţilor diferite cu privire la combaterea pornirii activităţii miniere şi la apărarea comunităţii locale. Organizaţia sa militează pentru includerea Roşiei Montane pe lista patrimoniului UNESCO. Problema este că, în privinţa acestui subiect, numai guvernele pot face propuneri, iar până acum niciun ministru român al culturii şi patrimoniului nu a iniţiat un asemenea demers – a mai arătat constructorul din Bucureşti. Cauza Roşiei Montane nu este aferentă unei localităţi, nici a unei sau altei comunităţi etnice şi nici a unei comunităţi religioase, ci trebuie să fie lupta noastră comună, a tuturor. Cooperarea şi solidarizarea observate în privinţa reabilitării parohiei unitariene de aici arată şi ele că auto-organizarea civică duce la obţinerea de rezultate, a conchis Ştefan Bâlici.
După discuţiile prelungite de la masa rotundă, în cadrul unei recepţii, participanţii au putut dezbate liber chestiunile ivite pe marginea subiectului, iar cei care au mai avut energie şi timp au putut viziona celebrul film „Noul Eldorado” al lui Kocsis Tibor.

 

 

Bruxelles, 12 februarie 2014

 

                                                                                       Biroul de presă al eurodeputatului

 

Institutul Balassi

Bruxelles, 11 februarie 2014

 

 

Atunci când, în toamna anului trecut, inițiativa legislativă neașteptată privind mineritul, propusă de Guvernul Ponta, s-a umflat de la o zi la alta devenind subiect de scandal politic internațional, printre altele au putut fi auzite și suspiciuni cum că în spatele mișcărilor masive împotriva proiectului minier de la Roșia Montană s-ar afla inclusiv (anti-)interese economice maghiare. De când, în mai 2010, împreună cu colegul meu europarlamentar de atunci Áder János (actualmente președinte al Ungariei), am reușit să promovăm hotărârea Parlamentului European privind interzicerea exploatărilor miniere pe bază de cianuri, rămâne în picioare – mai mult sau mai puțin voalat – acuzația că, cică, „ne amestecăm în treburile interne ale României” deoarece exploatarea minieră și protecția mediului țin de propriile instituții ale statelor membre ale Uniunii Europene. Cu voce tare sau chiar și fără să o spună, Comisia Europeană susține acest punct de vedere, din vreme ce nu poate sau nu dorește să impună respectarea hotărârii din 2010 a Parlamentului European privind interzicerea cianurilor în minerit.

 

Luând în considerare toate aceste aspecte, nu putem decât să salutăm inițiativa și implicarea Institutului Balassi – respectiv a directorului Vitézy Zsófia – în evenimentul de azi, când putem discuta aici despre investiția de la Roșia Montană și, în general, despre exploatările miniere pe bază de cianură ca despre cazuri de interes general internațional.

 

Unii ar putea să exclame: „Ce legătură au cultele cu acest subiect? Să se ocupe de problemele lor!”. Iată că, în chestiunea Roșiei Montane, alături de entitățile civice românești și internaționale, și cultele maghiare din România au considerat să își facă auzită vocea atunci când, anul trecut, prin acea declarație comună, capii bisericilor romano-catolică, reformată, evanghelică și unitariană din Transilvania au declarat cu o exemplară puritate morală: „Dumnezeu a creat mediul nostru înconjurător natural, iar moștenirea noastră construită și culturală de altă natură a fost creată de-a lungul timpului de oameni pentru urmașii lor. Avem datoria să apărăm aceste comori de orice fel de distrugere și de expunerea lor la pericole ce pot dăinui sute de ani”. Poziția responsabilă exprimată de bisericile noastre ne aduce aminte de unul dintre mesajele cu bătaie lungă din Geneza: „Și Dumnezeu văzu că e bun” tot ceea ce a creat (1 Moise 1,10).

 

„Ce va fi cu tine, Roșia Montană?” – e întrebarea care s-a conturat ca titlu al mesei rotunde de azi. Cum am putea, oare, să tăcem când vedem că cele create de Dumnezeu sunt în pericol?

 

Cum am putea, oare, să considerăm problema transfrontalieră a distrugerii naturii și a punerii în pericol a vieții omului ca fiind o „problemă internă” a uneia sau alteia dintre țările membre ale UE, când în lumea globalizării până și pericolul amenințător e global? Pentru că eventualele accidente miniere de la Roșia Montană (România), de la Kremnica (Slovacia) sau de la Muziyevo (Ucraina) ar pune în pericol integritatea și viitorul întregii regiuni din Bazinul Munților Carpați!

 

Este de ajuns să ne gândim doar la catastrofa minieră de la Certeju de Sus din 1971 sau la cea din 2000 de la Baia Mare.

 

Pe cale de consecință nu avem voie să acceptăm ca oficialii Uniunii Europene să se ascundă în spatele principiului competenței (rezervate) statului membru. Indiferent pe unde se află granițele țărilor, este nevoie de responsabilitate și de solidaritate internațională între state, deoarece e mai clar decât lumina soarelui că siguranța mediului înconjurător, apărarea vieții umane și cauza calității apei nu sunt doar chestiuni locale, ci și regionale, europene și globale. Tocmai de aceea nu avem voie sub nicio formă să renunțăm la dezideratul nostru, care a fost votat în 2010 cu o majoritate copleșitoare de 80%, adică la punerea în aplicare de către Comisia Europeană a hotărârii legitime care a fost luată în cel mai mare for democratic reprezentativ al statelor membre ale UE. Este vorba despre interzicerea necondiționată a folosirii tehnologiei pe bază de cianuri în domeniul mineritului. Recent, în septembrie anul trecut, și Comisia de Mediu a Parlamentului European a susținut acest deziderat cu majoritate de voturi.

 

Conform deciziei Organizației Națiunilor Unite, 2013 a fost Anul Internațional al Apei. Se leagă de acest aspect inițiativa cetățenească de succes finalizată în urmă cu câteva luni, care a avut drept țintă recunoașterea de către Uniunea Europeană a dreptului la apă ca fiind un drept fundamental. Această inițiativă europeană reușită, susținută cu aproape 2 milioane de semnături, are o putere simbolică și poate fi considerată un exemplu grăitor privind solidarizarea internațională, în al cărei spirit ne desfășurăm azi întrunirea. În cadrul cooperării româno-maghiare și europene, sfera academică, cea culturală și cea a artei cinematografice, precum și noi, în calitate de deputați în Parlamentul European, facem tot posibilul pentru ca, așa cum a dorit Creatorul, să oprim din alunecare mediul înconjurător și lumea întreagă, o alunecare spre pieire pe pârtia pe care au pornit luând calea Cernobîlului și Fukushimei.

 

În calitate de participanți la evenimentul de la Institutul Balassi, ne-am alăturat și noi Asociației Alburnus Maior și celorlalte asociații civice care de aproape 15 ani luptă necontenit împotriva realizării marelui proiect de la Roșia Montană și care au reușit până acum să stopeze acest proiect ce amintește de domnia dictatorului megaloman de odinioară.

 

Iar prin alăturarea noastră sprijinim acea largă mișcare cetățenească numită „Salvați Roșia Montană” care, în toamna lui 2013, în cea mai periculoasă perioadă, a reușit să obțină nota 10 la capitolul „împotrivire democratică”. De asemenea, a reușit să oprească acea tentativă ilegală și anticonstituțională a Guvernului de la București prin care marii investitori cu interese străine și ahtiați după profit de dincolo de granițele țării ar fi avut cale liberă spre implementarea proiectelor miniere cu intenții colonizatoare.

 

 

                                                             Tőkés László

                                                       europarlamentar de Transilvania