Colecţia virtuală a memoriei colective – APEL

Nici până în ziua de astăzi nu am reuşit să dezvăluim documentele din arhiva Securităţii, nici pe cele la care am avut acces. Deşi despre noi este voba în paginile păstrate acolo: despre visurile nostre, despre dorinţele, planurile, părerile, relaţiile noastre – şi despre păcatele noastre au dat note informative poliţiei secrete a dictaturii comuniste inamicii, prietenii, rudele noastre.

Avem dreptul să ştim cine a turnat pe cine, la fel cum avem dreptul să ştim cine şi cum l-a slujit pe dictator – trebuie să vedem, deci, şi sistemul.

Şi toate acestea constituie nu doar dreptul nostru ci şi responsabilitatea noastră.

Avem responsabilitatea faţă de cei hărţuiţi fără vină şi, totodată, trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru propria noastă tăcere, pentru propriile noastre fapte.

În acelaşi timp trebuie să ne asumăm responsabilitatea în faţa urmaşilor noştri: nu putem să găsim scuze pentru anii pierduţi (jumătate de secol!), numai pentru că „alegeri imposibile” ne-au condus viaţa în „Epoca de Aur”. Cu atât mai mult a venit vremea asumării responsabilităţii, pentru ca nici reflexe noastre de acum sau prezentul în care trăim, nici viitorul urmaşilor noştri, să nu fie împovărate de moştenirea comunistă.

La 20 de ani de la schimbarea de regim să ne confruntăm, în sfârşit, în mod onest, cu păcatele comunismului.

Să eliminăm, în sfârşit, „petele oarbe” ale perioadei dinainte de 1989. Nu ne mai putem preface că nu s-a întâmplat nimic. Nu putem să fim „străini” de ce ni s-a întâmplat, nu putem să exilăm adevăul din cărţile viitoare de istorie.

Avem nevoie de o memorie vie.

În interesul acestor lucruri am iniţiat înfiinţarea unui grup de lucru, care să facă posibilă colectarea pe internet a tuturor informaţiilor pe care Securitatea le-a deţinut despre noi – fireşte, completată cu rezumate, amintiri – dar şi a informaţiilor pe care noi le deţinem despre ei, despre sistem: despre trecutul nostru.

Prin eforturi comune să punem bazele Colecţiei Virtuale a Memoriei Colective.

Să oferim posibilitatea ca oricine să îşi poată posta propriul dosar şi ca oricine să poată studia toate documentele.

Alături de cercetători îi chem la muncă pe toţi cei care au pretenţia că vor să cunoască trecutul.

Ne datorăm asta! Le suntem datori urmaşilor noştri cu asta!

Oradea, 13 martie 2010