Condamnarea pe plan european a folosirii cianurii în minerit

Europarlamentarii Áder János şi Tőkés László sunt iniţiatorii unei interpelări adresate Comisiei Europene care va duce, sperăm, la condamnarea pe plan european a folosirii cianurii în minerit, aşa cum se intenţionează nu doar în cadrul proiectului de la Roşia Montană, ci şi a proiectelor de la Chelopech şi Krumovgrad, Bulgaria. Eurodeputaţii sunt şi cei care au iniţiat în aprilie 2009 o interpelare adresată fostului comisar european de mediu Stavros Dimas, prin care îi cer ajutorul în demeresul de a identifica cele mai potrivite soluţii pentru a interzice în statele membre ale Uniunii Europene folosirea cianurii în exploatările miniere. Tema a creat valuri în rândul legislativului european, care a dezbătut problema în plenul şedinţei din data de 21 aprilie.

O poziţie a Parlamentului European cu privire la exploatările miniere pe bază de cianură de la nivel european – cu efect asupra proiectului de la Roşia Montană, dar şi a celor de la Chelopech şi Krumovgrad, Bulgaria – va fi adoptată într-o şedinţă miniplenară a PE de la începutul lunii mai, de la Bruxelles.

Trebuie să menţionăm, în acest context, că în România există depusă o iniţiativă legislativă pe tema interzicerii folosirii cianurii în minerit – iniţiatorii sunt foştii senatori Gheroghe Funar şi Eckstein Kovács Péter – însă ea a fost îngropată de cercurile de interese economice, respectiv de apropiaţii lor din Guvern.

Firma de sorginte canadiană Roşia Montană Gold Corporation a profitat de sprijinul tacit oferit de nou Guvern al României şi a pornit o nouă ofensivă în ceea ce priveşte implementarea proiectului de exploatare minieră, tărăgănat până acum. În mod asemănănător, firma Romaltyn Mining, cu interese în Rusia, doreşte să continue exploatările miniere aurifere în zona Baia Mare, în minele firmei Transgold, respectiv în fostele mine ale nu mai puţin faimoasei societăţi Aurul. Privim cu îngrijorare şi planurile firmei Deva Gold Rt., aflată în portofoliulo companiei canadiene European Goldfields, care doreşte să exploateze metale neferoase la Certeju de Sus, judeţul Hunedoara. Implementare, pe plan european, a unor asemenea proiecte ar duce la periclitarea sănătăţii omului şi primejduirea mediului înconjurător. Criza economică, dar şi corupţia pot influenţa fermitatea cu care guvernele – printre care şi cel al României – se vor opune setei de profit a companiilor care au cifre de afaceri uriaşe.

Toate semnalele arată că România nu a învăţat din catastrofa minieră din 2000 care a afectat grav râul Tisa. Toată delegaţia românească din Parlamentul European sprijină proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană, iar vicepreşedintele facţiunii PPE, Marian Jean Marinescu, are o poziţie total opusă faţă de facţiunea creştin-democrată din care face parte. Acesta a respins mâhnit propunerea lui Tőkés László ca delegaţia României să aibă o poziţie unică pe această temă. Şeful delegaţiei, Theodor Stolojan a oferit drept ghid orientativ „obligatoriu” delegaţiei române, poziţia Gărzii Naţionale de Mediu, aflafă în subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor, condus de Borbély László. Potrivit documentului, România „ a făcut toate demersurile necesare cu scopul respectării avizelor specialiştilor autohtoni şi europeni”. Este un nou exemplu de proastă practică în domeniul politicii externe practicată de România, care, pe de o parte îşi acordă o dispensă în ceea ce priveşte reglementarea mineritului, pe de altă parte bagatelizează, în mod iresponsabil, pericolul real pe care îl presupune folosirea cianurii în tehnologia exploatării miniere. Jean Marinescu consideră problema exploatării miniere româneşti una „rezolvată”, iar intenţia reglementării pe plan european a problemei – un amestec în problemele interne ale României.

Tőkés László este unul din marii opozanţi ai folosirii cianurii în minerit.

„Această metodă de minerit este numit şi <<bombă chimică>> la adresa mediului înconjurător. Din 1990 au avut loc, la nivel mondial, 30 de accidente miniere grave care au produs poluare cu cianură. Catastrofa de pe Tisa, de acum 10 ani, este cea mai mare nenorocire ecologică din Europa, după accidentul de la Csernobil”, a subliniat Tőkés László.

În cadrul dezbaterilor din 21 aprilie 2010 din Parlamentul European, Tőkés László, a subliniat că problema cianurii nu este una etnică, având în vedere că ea reprezintă o ameninţare pentru populaţia şi mediul înconjurptor din toată Europa. Sublinem că o eventuală catastrofă ecologică ar afecta tocmai regiunile ale căror interese ar trebuie să le apere domnul europarlamentar Marinescu.

În răspunsul la interpelarea adresată anul trecut de Tőkés László comisarului european de mediu Stavros Dimas, oficialul european afirmă că problema exploataţiilor miniere pe bază de cianură aparţine – în cazurile ridicate de Tőkés – României, respectiv Bulgariei. Poziţia Comisie Europene rămâne aceeaşi, potrivit comisarului Cecilia Malmström, care a afirmat pe 21 aprilie 2010 că este responabilitatea statelor membre dacă implementează sau nu proiecte de minerit pe teritoriul ţării.

Marian Jean Marinescu s-a opus proiectului, independentul Claudiu Ciprian Tănăsescu s-a arătat de părere că în interesul viitorului, tehnologia pe bază de cianură trebuie interzisă, Elena Băsescu a subliniat că interzicerea totală nu poate fi o soluţie, pe când Traian Ungureanu a afirmat că „mediul înconjurător este aici doar pretext, eu cred că este vorba despre o proastă conspiraţie politică”.

Parlamentul European va decide în cadrul miniplenarei din 5-6 mai ce poziţie va adopta în problema folosirii cianurii. Atunci vom vedea cine are câştig de cauză în această problemă: apărătorii valorilor europene sau lobby-ul economic al celor care nu dau înapoi nici în faţa distrugerii mediului înconjurător, în drumul lor spre obţinerea profitului!

22 aprilie 2010 Strasbourg