DECLARAŢIE cu prilejul centenarului semnării Dictatului de Pace de la Trianon

Pentru partea maghiară, învinsă în Primul Război Mondial, Tratatul de la Trianon reprezintă un dictat, fiindcă nesocotind principiile promovate de preşedintele american Woodrow WILSON, poporul nostru ardelean nu a fost întrebat de care ţară vrea să aparţină şi nici Ungaria nu a fost invitată să participe la tratativele de pace, care au încheiat Războiul cel Mare, alipirea Transilvaniei la România și dezmembrarea statului milenar maghiar fiind impusă printr-o deciziei unilaterale a marilor puteri victorioase.

Omenește putem înţelege că pentru România data semnării dictatului de pace, care i-a sporit considerabil teritoriul, reprezintă o sărbătoare; dar în mod similar ne putem aştepta, ca şi românii să înţeleagă durerea pe care o simte poporul maghiar din pricina acestei zile. Cum am putea împărtăşi bucuria poporului român cu prilejul zilei de doliu, în care a fost semnat Tratatul de la Trianon?

Acum, când suntem loviţi de epidemia de coronavirus, Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania manifestă deplină empatie cu societatea românească pusă la grea încercare pe durata stării de urgenţă şi îi împărtăşeşte grijile, suferinţele. Cu toate acestea nu poate arăta înţelegere faţă de faptul că preşedintele Klaus IOHANNIS şi adepţii săi infestează opinia publică românească cu virusul sentimentelor antimaghiare, ridicate la rangul de politică oficială a statului; iar legislativul românesc consideră că tocmai perioada crizei epidemiologice este momentul oportun pentru adoptarea unei legi ce declară data semnării Dictatului de Pace de la Trianon sărbătoare naţională în România. În numele concetăţenilor noştri de naţionalitate maghiară, lansăm un apel hotărât către preşedintele republicii să nu promulge actul normativ, care ofensează şi discriminează comunitatea maghiară transilvăneană. În calitate de cetăţeni egali şi cu drepturi depline ai României, nu putem fi forţaţi să sărbătorim unul dintre cele mai tragice evenimente ale istoriei noastre naţionale.

Ieşirea antimaghiară, ruşinoasă din data de 29 aprilie a preşedintelui Klaus IOHANNIS aminteşte de cea mai întunecată perioadă a dictaturii ceauşiste. Nu putem uita, că în discursul televizat din data de 20 decembrie 1989, Conducătorul a încercat să sperie populaţia ţării vorbind despre „pericolul divizării teritoriale a României”. În mod uluitor, după trecerea unui scurt interval de timp, Ion ILIESCU a formulat acuza „separatismului teritorial” cu privire la maghiari/secui, declanşând avalanşa de evenimente, care au condus la conflictul interetnic cunoscut sub denumirea de „Martie Negru” la Târgu Mureş. Este imposibil să nu observăm, că Parlamentul României exploatează şi acum Tratatul de la Trianon în detrimentul minorităţii maghiare urmând scenariul perfid elaborat de către Securitatea rău famată, acţiunea prezentă fiind orchestrată tocmai de şeful statului. Comuniunea de idei exprimată de cei trei preşedinţi relevă în mod dramatic gradul greu imaginabil al restaurării de tentă naţionalist-comunistă a structurilor şi relaţiilor vechiului regim, un proces dirijat din spatele cortinei de către serviciile secrete ale României postcomuniste. Într-o formulare mai precisă, putem afirma că în ceea ce priveşte structurile şi relaţiile (latente), tranziţia democratică de factură europeană nici măcar nu a început în România, iar naţionalismul român de coloratură liberală face uz în lupta sa politică împotriva partidului succesor al comuniştilor tocmai de instrumentarul ideologic al acestora din urmă, şi anume de „cartea maghiară”, pentru a obţine avantaje politice.

Având în vedere cele de mai sus, ne aşteptăm pe bună dreptate ca Guvernul României şi Cabinetul Preşedintelui să-şi reexamineze, în spiritul Raportului Tismăneanu, politica antimaghiară lăsată moştenire de regimul comunist criminal, să ceară scuze comunităţii naţionale maghiare din România şi să-şi modifice într-o manieră radicală politica eronată referitoare la minorităţi. În acest scop, demararea dialogului dintre forţele politice, care reprezintă majoritatea românească şi comunitatea maghiară din România, nu mai poate suferi amânare.
Cu ocazia centenarului Dictatului de Pace de la Trianon, maghiarii din România resping instigarea şi discursul de factură naţionalist-comunistă, ce incită la ură împotriva lor, considerând necesară confruntarea sinceră cu trecutul nostru comun, precum şi reconcilierea istorică dintre naţiunea română şi cea maghiară. În opinia analistului politic şi profesorului universitar Gabriel ANDREESCU: „aruncarea în aer a şanselor reconcilierii româno-maghiare a fost unul dintre păcatele cele mai odioase ale regimului care poartă numele lui Ion Iliescu”. Spălarea acestui păcat şi corectarea greşelii comise la vremea respectivă sunt neapărat necesare.

Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania, respectându-şi angajamentul asumat în privinţa reconcilierii româno‒maghiare, consideră relevantă Declaraţia româno‒maghiară, adoptată de personalităţi marcante ale vieţii publice române şi maghiare în Anul Centenarului României, la Cluj, în ziua de 12 octombrie 2018. Documentul respinge sentimentele antimaghiare, consideră „pluralismul religios şi cultural” transilvănean o pildă demnă de urmat, recunoaşte „năzuinţele maghiarilor de a obţine autonomie culturală şi teritorială”, lansând totodată un apel concetăţenilor noştri şi autorităţilor „să onoreze Centenarul refuzând incitarea naţionalistă şi conflictul, favorizând construcţia şi speranțele.”

CNMT respectă pe lângă status quo-ul politic instaurat cu o sută de ani în urmă sentimentele şi sărbătorile naţionale ale românilor, dar se aşteaptă din partea lor la un tratament similar în privinţa sentimentelor şi aniversărilor comunităţii maghiare. Ca imperativ moral ce trebuie urmat, Consiliul recomandă etnicilor români să interiorizeze cuvintele marelui patriot Iuliu MANIU rostite la 1 decembrie 1918: „Nu voim ca din asupriți ce am fost să devenim asupritori”. Revoluţia în care am luptat laolaltă în anul 1989 şi spiritul Timişoarei au promovat şi promovează în continuare această idee nobilă şi acest ideal. În concepţia noastră, unica soluţie viabilă ce ar compensa pierderile provocate minorităţii maghiare prin Tratatul de Pace de la Trianon este autonomia comunitară maghiară/secuiască.

În încheiere, făcând o scurtă retrospectivă „a veacului de singurătate” trăit de naţiunea noastră, care merită o soartă mai favorabilă; putem spune şi în privinţa Transilvaniei – citind cuvintele Poetului şi mulţumindu-i totodată lui Dumnezeu – „Şi-ntr-atâtea ghinioane, / După atâta vrajbă, / Doar slăbit, dar neînvins, / Biruie neamul o ţară” (Mihály Vörösmarty: Apel). Da: acest pământ, pe care trăim, este al nostru. Al tuturor oamenilor – fie ei români, ori maghiari –, care trăiesc aici. Deşi graniţele au fost retrasate, nimeni nu ne poate priva de dreptul la plaiurile noastre natale. În cel mai rău caz, se poate priva pe sine „naţiunea de cele la care renunţă de bună voie” – a spus marele om de stat maghiar din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Ferenc DEÁK.

Cu prilejul centenarului semnării Dictatului de Pace de la Trianon, Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania, îndeamnă comunitatea noastră maghiară din Transilvania la dragoste şi loialitate faţă de patria noastră primită de la Dumnezeu, la rămânerea necondiţionată pe plaiurile natale şi îi cheamă acasă cu braţele deschise pe cei care au plecat în vremuri neprielnice, exprimându-şi convingerea sacră că „Bună, rea să-ţi fie soarta, / Aici vei trăi, te vei stinge” (Vörösmarty).

Să ne rugăm astfel pentru patria noastră cea dragă: „Ne-ai respins, Dumnezeule, ne-ai împrăştiat... / Ai zguduit pământul, l-ai despicat, / repară-i spărturile... / ...să ne mântuiască dreapta ta şi răspunde-ne!” (Psalmul 60 [59]: 3-4, 7).

Oradea, 4 iunie 2020

László TŐKÉS

preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania