Declaraţie privind deconspirarea trecutului securist

În toamna anului trecut lumea a fost surprinsă de ştirea că Juan Antonio Samaranch, fostul preşedinte al Comitetului Olimpic Internaţional a fost informator al serviciului secret sovietic. „Generalul sportului sovietic” care odinioară a avut funcţie înaltă şi în dictatura lui Franco, cooperând cu KGB-ul şi cu serviciul secret est-german Stasi, a exercitat o influenţă majoră asupra întregii mişcări olimpice internaţionale.

Serviciul secret comunist – moscovit – a prins în mreje şi viaţa bisericească-ecumenică internaţională. În această privinţă este un exemplu caracteristic cazul fostului secretar general al Alianţei Mondiale a Bisericilor Reformate, Milan Opocensky, care a îndeplinit această funcţie importantă încă aproape zece ani după căderea sistemului totalitar sovietic.

Cotidianul central Evenimentul Zilei acum, în ianuarie a scris despre faptul că mitropolitul ortodox al Clujului, Bartolomeu Anania a fost colaborator al Securităţii. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) l-a deconspirat pe mitropolitul de vârstă înaintată în 22 ianuarie 2008 ca fiind identic cu agentul secret cu numele de cod „Apostol”. „Descoperirea” nu s-a lăsat fără urmări: peste o săptămână Curtea Constituţională a declarat neconstituţională funcţionarea CNSAS, după care prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 24/2008 – ca şi o favoare mai ales pentru „biserica naţională” ortodoxă – a scos din competenţa CNSAS ierarhii şi şefii cultelor religioase, până la nivel de preot inclusiv. Nu peste mult timp Legea nr. 293/2008 a stabilit definitiv că lustraţia membrilor clerului se poate face numai la cererea expresă a bisericilor lor.

Biroul meu europarlamentar s-a adresat încă în acelaşi an lui Jaques Barrot, comisar european pe probleme de justiţie, legat de îngrădirea neconstituţională a deconspirării trecutului securist al personalului bisericesc – dar situaţia nefastă a rămas neschimbată. Biserica Ortodoxă Română majoritară, în consens cu puterea de stat, împiedică denunţarea trecutului securist, demascarea foştilor agenţi bisericeşti ai Securităţii de tristă amintire.

Cazul lui Bartolomeu Anania şi al informatorilor de teapa lui dovedeşte clar că demascarea foştilor agenţi şi confruntarea cu trecutul comunist-securist nu este doar o problemă acută a trecutului istoric, dar în egală măsură şi al prezentului social. Nu putem vorbi despre schimbări adevărate şi reînnoire nici în biserica noastră până când în mai multe funcţii de conducere şi în fruntea mai multor congregaţii se află oameni care pot fi şantajaţi şi cumpăraţi.

În biserica noastră reformată deconspirarea trecutului securist evoluează cu forţă şi „şansă” schimbătoare.

Decizia prea blândă a Sinodului din 2002 referitoare la lustraţie, s-a născut „moartă” din capul locului.

Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului cu circa trei ani în urmă s-a apucat de lucru cu forţe noi. De curând atât Consiliul Director al Eparhiei Ardealului, cât şi cel al Eparhiei de pe lângă Piatra Craiului a stabilit că „nu se mai poate amâna confruntarea cu trecutul” şi forurile noastre conducătoare bisericeşti au înfiinţat în cadrul lor propriu comisiile eparhiale pentru lustraţie.

În procesul de purificare a vieţii bisericeşti Biserica Reformată nu este singură. Intenţiile sale s-au întâlnit cu străduinţele bisericilor surori protestante maghiare, şi împreună au căzut de acord asupra înfiinţării unui Forum Coordonator Profesional interbisericesc.

Dă motive serioase pentru de îngrijorare şi întâmplăriile contradictorii în ultimul timp în jurul CNSAS, precum şi a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICC). László Csendes, preşedintele CNSAS a fost nevoit recent să-şi dea demisia. Poziţia preşedintelui IICC, Marius Oprea, se clatină şi ea. Biroul meu europarlamentar şi-a ridicat vocea susţinându-i pe amândoi. Ultima oară ne-am adresat cu o scrisoare preşedintelui Traian Băsescu, solicitând – printre altele – înfăptuirea „procesului comunismului” în spiritul raportului Tismăneanu iniţiat de domnia sa.

Este îngrijorătoare şi faptul că – după evaluarea cotidianului italian La Republica – la douăzeci de ani de la căderea dictaturii România conduce detaşat „liga” europeană a serviciilor secrete. Pe când Securitatea lui Ceauşescu avea „doar” 11 mii de agenţi, numeroasele servicii secrete ale ţării noastre au actualmente un personal de circa 12 mii, şi bugetul serviciilor secrete – în pofida crizei economice grave – creşte de la an la an, în asemenea măsură încât în opt ani a ajuns de opt ori mai mare.

Suntem de acord cu cei care reclamă denunţarea crimelor trecutului, totodată demascarea şi tragerea la răspundere a vinovaţilor. Suntem de acord cu Marius Oprea şi Herta Müller. Şi în conformitate cu punctul 8 al Proclamaţiei Societăţii Timişoara, ajunsă la 20 de ani de la înfiinţare, declarăm că agenţii şi servanţii trecutului comunist nu au ce căuta în instituţiile publice.

Dar nu numai de fosţii colabortori trebuie să scăpăm, trebuie să-i numim şi pe ofiţerii lor de legătură, pe securişti, pe conducătorii de odinioară ai poliţiei politice, care poartă o responsabilitate şi mai mare decât informatorii. Nu-i poate apăra nici scuza „am acţionat la ordin” – cum nici Adolf Eichmann nu s-a putut justifica astfel.

În conformitate cu cele de mai sus, cu această ocazie publicăm şi lista nominală a acelor ofiţeri de Securitate care – conform documentelor avute la dispoziţie – au excelat în distrugerea bisericii şi maghiarimii noastre.
Putem doar să sperăm că CNSAS se va regăsi în curând, şi sub conducerea noului său preşedinte, Dragoş Petrescu, după preluarea kilometrilor de dosare de la MAI, precum şi cu sprijinul eficace al preşedintelui reales, Traian Băsescu, îşi va putea continua munca de-o importanţă majoră din punctul de vedere al schimbărilor democratice din România.

Este şi mai important însă ca, după atâtea împotmoliri, şi bisericile noastre să avanseze neabătut pe drumul pe care au pornit. Având în vedere şi primul volum al publicaţiei cu titlul Szigorúan ellenőrzött evangélium (Evanghelie strict controlată): comisia noastră eparhială pentru lustraţie are în faţă un volum imens de muncă până să-şi îndeplinească mandatul.

Oradea, 16 februarie 2010