Declaraţie - scurt e drumul de la Corina Creţu la Szász Jenő

În cadrul unei recente plenare a Parlamentului European, desfăşurată la Strasbourg, eurodeputatul socialist Corina Creţu a propus eliberarea mea din funcţia de vicepreşedinte al legislativului european, spunând că sunt un „promotor înverşunat al separatismului pe criterii etnice” şi un „semănător de vrajbă” şi că propag mesaje extremiste şi şovine, iar în numele obţinerii autonomiei teritoriale incit oamenii la mişcări în stradă. Toate aceste aprecieri aparţin unei doamne europarlamentar – fosta consilieră a domnului preşedinte Ion Iliescu – a cărei partid în amurgul schimbării de regim, în 1990, se folosea de mineri pentru a reduce la tăcere mulţimea care demonstra paşnic în Bucureşti.

În acest context amintesc că în numărul din 13 septembrie a.c. al ziarului Cotidianul sunt descris fie ca om al Securităţii, fie ca slugă a unor puteri străine, dându-se „în vileag”, pentru a nu ştiu câta oară, „trecutul meu întunecat”.

Şi mai trist este faptul că la 20 de ani de la Revoluţia care a izbucnit la Timişoara Nicolae Ceauşescu şi şefii Securităţii sunt consideraţi „surse credibile” de către un cotidian naţional din România. Proiectul denumite „demolarea lui László Tőkés” se desfăşoară deja de două decenii, motiv pentru care nu reprezintă o surpriză pentru mine dacă nomenclatura naţional-postcomunistă reia aceaşi placă, de câte ori simte – la fel cum a făcut-o şi Ceauşescu la momentul respectiv – că îi stau în cale.

Începând cu Vadim Tudor, continuând cu „panica numită Kosovo” şi sfârşind cu chestiunea ONU, respectiv cu luare de cuvânt a europarlamentarului socialist Creţu care solicită schimbarea mea din funcţia de vicepreşedinte al PE, există o serie de acţiuni ale căror scop unic este discreditarea mea.

Sunt considerat un politician incomod din cel puţin două motive. Primul este că nu mă supun unor indicaţii de partid, ci aleg să lupt de partea adevărului. Al doilea este că interesele României, şi nu ale Bucureştiului, îmi ocupă agenda din Parlamentul European. În acest sens doresc să amintesc aşa-numita problemă a cianurii. Nu cred că trăieşte în România vreun cetăţean cinstit şi cu gândire limpede care şi-ar dori un teritoriu pustiit de cianură în locul unei moşteniri patrimoniale şi naturale deosebite. Însă unele cercuri politice ar sacrifica viitorul nepoţilor noştri în schimbul unor avantaje pecuniare vremelnice.

Atâta timp cât maghiarii din Transilvania – care mi-au dat mandat să îi reprezint în PE –, respectiv cei din Bazinul Carpatic – al căror reprezentanţi m-au propus în funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European – au încredere în mine, voi continua să lupt cu toată convingerea pentru apărarea intereselor noastre.

Integrarea europeană, pe merit, a României şi, respectiv a Ardealului, reprezintă viitorul nostru comun. Nu încape îndoială în această privinţă.

În acest viitor nu au loc oamenii trecutului, relicvele nomenclaturii comuniste şi moştenitorii acestora, care în ultimii 20 de ani ne-au jefuit şi ne-au ruinat ţara.

Adaptând remarca frapantă a lui Joseph Daul – potrivit căruia „europenii vor mai multă Europă” – la situaţia noastră: noi, ardelenii, respectiv cetăţenii României, vrem „mai multă Europă”. „Mai multă Europă” înseamnă şi mai multă democraţie, mai multe valori europene, mai multă autonomie – pe toate nivelele vieţii sociale. În opoziţie cu această năzuinţă, enclavele politice şi economice postcomuniste din secolul XX nu doresc „mai multă Europă”. Aceasta este principala diferenţă dintre noi şi ei. Sperăm că nu vor avea atâta putere încât să oprească aceast proces, pentru că noi suntem deja sătui de involuţii. Dacă batem pasul pe loc nu vom ajunge nicăieri.

La cele enumerate mai sus putem adăuga şi seria de discreditare servilă venită din tabăra maghiară care – în mod regretabil –, dorind să obţină capital politic pe seama crizei din viaţa mea privată, îmi atacă mult iubita mea familie. Din punct de vedere ecleziastic Balogh Barnabás, care a ajuns la organizaţia Dorkas, fiind cel care şi-a dorit să fie paroh mai întâi la Hódmezővásárhely, mai apoi la Debrecen şi fratele său – fost? – colaborator, Balogh Béla fost preot în Cluj duc o campanie de propagandă feroce împotriva mea în ţară şi în străinătate. Pe planul vieţii publice din Bihor, se fac auzite „agasările” funcţionarilor UDMR Szabó Ödön şi Biró Rozália. În dimensiunea serviciilor secrete, fostul preot de Ghenci excelează în această îndeletnicire ruşinoasă. Toate acestea însă sunt depăşite, de departe, de faptul că Szász Jenő, preşedintele Partidului Civic Maghiar, care se consideră liderul taberei autonomiste, se simte îndreptăţit să îmi facă cunoscută aşa-zisa „cronică de scandal” prin propagandă ascunsă în Ţinutul Secuiesc şi în cercuri guvernamentale de la Budapesta, sperând să poată pune, prin discreditarea mea, într-o lumină defavorabilă Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania. Acest demers nu reprezintă doar pentru el o ruşine, ci – în mod regretabil – are un efect negativ şi asupra membrilor cinstiţi şi oneşti ai PCM. Ei merită mai mult.

Iată cât de scurt e drumul de la Corina Creţu la Szász Jenő. Nu degeaba există vorba: cinstea nu are naţionalitate.

Oradea, 27 septembrie 2010