Declaraţia eurodeputatului László Tőkés referitoare la statuia generalului ucigaş în masă Ştefan Guşă

În cadrul şedinţei ţinută săptămâna trecută, Delegaţia Română din Grupul Partidului Popular, condusă de fostul prim ministru Theodor Stolojan, a propus o comemorare şi expoziţie la Bruxelles cu ocazia celei de a 20-lea aniversare a căderii cortinei de fier şi a dictaturii Ceauşescu.

În cadrul Anului Aniversar 1989, ceremonia din Timişoara la data de 20 septembrie 2009 în memoria architectului reformat Újvárossy Ernő, cine poate fi cu drept considerat prima victimă a violenţei puterii care a lovit rezistenţa populară de acum douăzeci de ani, este de asemenea legat de aniversarea evenimentului decisiv.

În schimb, într-un spirit total antagonist acestor ocazii comemorative, Consiliul Local din Târgu Mureş nu doreşte să comemoreze eroii şi victimele, ci în mod provocativ şi dispreţuitor, cu cinismul moştenit de la statul comunist, se pregăteşte să aniverseze evenimentele din 1989 cu ridicarea statuii generalului ucigaş în masă, Ştefan Guşă.

Maghiarii din Transilvania au luat cunoştinţă cu indignare şi consternare despre decizia Consiliului Local din Târgu Mureş de a ridica statuia, ce profanează memoria revoluţiei, dar mai ales despre faptul că această decizie pseudo democratică reflectă un spirit naţional-comunist şi a fost susţinută unanim şi de cei zece membrii ai fracţiunii UDMR.

În decembrie 1989 Nicolae Ceauşescu, iniţiatorul destrămării satelor – împreună cu alţii – a ordonat deplasarea viceministrului apărării Ştefan Guşă la Timişoara pentru a înăbuşi revolta contra dictaturii. Atunci violenţa forţei publice şi cea militară a condus la mai mult de şaptezeci de victime, iar numărul răniţilor şi celor arestaţi şi torturaţi s-a ridicat la peste o mie.

În anul 1990 comisia de anchetă numită de guvernul Petre Roman, iar în 1997 chiar procuratura militară l-a găsit vinovat pe generalul Guşă în comiterea vărsării de sânge din Timişoara, şi conform acesteia au iniţiat darea lui în judecată.

La sfârşitul anului 1989, ca membru al Frontului Naţional de Salvare, şi ca unul dintre participanţii consfătuirii de criză condusă de Ion Iliescu, am fost şi eu martor acelor eforturi de a dezarma lovitura de stat organizată de Ştefan Guşă.

Cu toate acestea, de-a lungul anilor, grupările politice postcomuniste şi naţionaliste au creat un veritabil cult personal în jurul generalului defăimat, decedat între timp. Partidul România Mare şi Biserica Ortodoxă sunt fruntaşi în sărbătorirea ca „erou naţional” a fostului general, socrul răposatului legionar, Iosif Constantin Drăgan. Până la urmă cultul naţionalist care profanează spiritul revoluţiei şi memoria martirilor a condus la planificarea statuii unui ucigaş de revoluţionari.

Uniunea 17 Decembrie din Timişoara a protestat deja în 1994 preamărirea generalului Guşă: „Propaganda interesantă care încearcă să-l prezinte ca erou al naţiunii este parte a campaniei de falsificare a istoriei care în noi, luptători revoluţionari, stârneşte adevărat dezgust.”

Traian Orban, fostul rănit al revoltei din Timişoara, conducătorul Asociaţiei Memorialul Revoluţiei, s-a declarat referitor la evenimentul strident din Târgu Mureş astfel: „Până la urmă în ultimii douăzeci de ani aproape toţi protagoniştii represiunii au fost distinşi într-un fel sau altul. Şi astfel de lucruri se pot întâmpla numai în România.”

România este stat membru al Uniunii Europene. Timişoara a fost primul oraş liber, şi prima staţiune a drumului spre Europa Unită. Ca membru al Parlamentului European şi ca fost pastor al Timişoarei, în comunitatea ecumenică a bisericilor noastre şi a oraşului martir, protestez împotriva ridicării statuii generalului Ştefan Guşă, şi în acelaşi timp cer Consiliului Local din Târgu Mureş revocarea imediată a deciziei respective. Solicit Consiliului municipiului Târgu Mureş să-şi ceară iertare de la victimele violenţei puterii şi de la membrii familiilor lor.

Deasemenea, cer ca UDMR-ul să acţioneze urgent contra ridicării statuii care este un act disrespectuos şi profanant. Fracţiunea UDMR al Consiliului Local ar putea să-şi repare sprijinul complice la ridicarea statuii prin demisia lor unanimă.

Eventuala necunoaştere a situaţiei pretinsă de preşedintele fracţiunii UDMR în acest caz nu îl scuteşte de responsabilitate.

Poziţia viceprimarului UDMR-ist al oraşului este de-a dreptul neprincipială şi disrespectuoasă când declară următoarele: „în viziunea românilor poate Sütő András este la fel ca pentru noi generalul Guşă.” Ridicarea statuii marelui nostru scriitor transilvan nu poate reprezenta obiectul unei târguieli neprincipiale sau al unui „contraserviciu” de politică oportunistă.

Deasemenea, în nici un caz nu se poate pune semnul egalităţii între scriitorul victimă a violenţei şoviniste şi generalul părtaş în infracţiunile mecanismului de represiune a dictaturii.

Să fim fideli valorilor noştrii !

Oradea, 18 septembrie 2009