A doua zi credincioșii au continuat să demonstreze pașnic în jurul bisericii reformate din Piața Maria, cu lumânări în mâini, păzindu-l pe pastorul Tőkés. Adunrea spontană a fost un act generos de solidaritate și expresie a dorinței de libertate și democrație, care în cursul zilei s-a transformat într-un protest de masă faţă de regimul comunist. Forțele de ordine au trecut la represalii, preţul plătit de timişoreni a fost dureros: zeci de morţi şi sute de răniţi.

În zorii zilei de 17 decembrie pastorul Tőkés și familia lui au fost evacuați și deportatați în satul sălăjan Mineu, dar evenimentele deja porniseră pe o cale fără întoarcere. Din centrul Timişoarei revoluţia s-a propagat în toată ţara. Dar nici după 27 de ani nu au fost încă elucidate multe aspecte al celor întâmplate în perioada sângeroasă dintre 16-25 decembrie 1989.
 

 

Având obligații în Parlamentul European, dl. László Tőkés anul acesta a putut ajunge la Timișoara doar pe 16 decembrie, venind de la Strasbourg, să participe la deja obișnuita comemorare „neoficială” a evenimentelor revoluționare. Vineri după amiază în compania unui grup restrâns de foști colaboratori și enoriași a evocat acele momente de cumpănă și a depus coroane la plăcile comemorative aflate pe pereții fostei sale biserici, locul de unde a pornit revoluția anticomunistă din România. S-au rostit rugăciuni și s-au cântat psalmuri în memoria adevăraților eroi ai revoluției. S-a constatat cu amărăciune că nici anul acesta cel care a fost – prin coincidența faptelor – omul scânteie al revoltei populare nu a fost cinstit de către autoritățile locale și naționale, nu a fost invitat sau măcar evocat la evenimentele festive organizate de oficialități.

Seara a avut loc la Centrul Reformat Noul Mileniu – în prezența unui numeros public – o dezbatere în limba maghiară cu titlul „1989. Revoluție! Contrarevoluție? Dialog. Libertate. Democrație”, la care au participat alături de László Tőkés – azi europarlamentar și președinte al Consiliului Național Maghiar din Transilvania – domnii Imre Borbély și Zsolt Szilágyi, participanți la evenimentele din decembrie, precum și d-na Neela Winkelmanova, directoarea Platformei pentru memorie și conștiință în Europa.
 

 

În ziua de 17 decembrie Societatea Timișoara a organizat la Salonul Vega din Bastionul Theresia o masă rotundă cu titlul: „Promovarea inițiativelor din România privind memoria perioadei comuniste și eliminarea efectelor comunismului în societatea românească inclusiv prin Platforma pentru memorie și conștiință în Europa”, apoi o dezbatere cu tema: dosarele revoluției și inițiativa de constituire a unui departament pe lângă Parchetul General pentru Investigarea Crimelor Comunismului (ordonanța Mărieș). Pe lângă directoarea platformei amintite a participat și a luat cuvînt la dezbateri și dl. Zsolt Szilágyi, membru în boardul acestei organizației internaționale și șef de cabinet al europarlamentarului László Tőkés. Acesta din urmă – care a condus, în calitate de episcop, două decenii după revoluție Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, cu sediul în Oradea – nu a putut participa din motive obiective, dar a adresat o scrisoare de salut către participanți, ce a fost citit în cursul discuțiilor și pe care o atașăm comunicatului nostru.

 

Oradea, 19 decembrie 2016

                                                            

                                                 Biroul de presă al europarlamentarului László Tőkés

 

 

 

Către

Conferința Aniversară organizată

de către SOCIETATEA TIMIȘOARA

 

 

Simate domnule Președinte!

Stimați participanți!

 

 

Nu pot fi prezent la întrunirea domniilor voastre, dar țin neapărat să vă salut pe această cale și să salut conferința tematică organizată de Societatea Timișoara cu prilejul aniversării revoltei populare timișorene din 1989, conferință ce-și propune să dezbată reparația juridică și morală necesară în urma crimelor săvârșite de regimul totalitar comunist. După 27 ani, în România sunt încă nevindecate rănile cauzate în timpul revoluției de așa numiții făptași necunoscuți, ai căror demascare întârzie până astăzi.

Îmi amintesc cu pioșenie de liderul revoluționar Lorin Fortună, plecat nu demult dintre cei vii, dar și de eroii și victimele revoluției din 1989, precum și de luptătorii decedați între timp. Jertfa lor ne întărește în strădania noastră pentru aflarea adevărului și pentru deferirea către justiție a făptașilor acelor crime și infracțiuni.

În această cauză constituie pentru noi un sprijin substanțial prezența Platformei pentru conștiință și memorie europeană, care reprezintă susținerea internațională a confruntării cu trecutul communist, a reparației juridice, în spiritul hotărârii Parlamentului European din aprilie 2009. În această privință reprezintă un pas însemnat Declarația de la Tallin (2014), prin care semnatarii, miniștrii de justiție a zece state membre ai Uniunii Europene, au prevăzut judecarea la scară națională, dar și internațională a fărădelegilor comunismului.

La a douăzecea aniversare a revoluției, în 2009 și eu am inițiat instituirea unei Curți de Justiție pentru delictele comunismului. În urmă cu câțiva ani Platforma Europeană a formulat intituțional o hotărâre privind această inițiativă, prin care a demarat în cadrul proiectului Justice 2.0 cu participare internațională, cercetarea și documentarea regulată și sistematică pe țări a delictelor comunismului.

În ultimele luni contatăm o evoluție promițătoare și în România în privința dezvăluirii trecutului și a identificării adevărului. Mai întâi de toate, îmi exprim recunoștința sinceră Asociației 21 decembrie 1989, personal domnului președinte Teodor Mărieș pentru inițiativa legislativă, care prevede înființarea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a  Direcției pentru investigarea crimelor comunismului și a infracțiunilor  contra umanității. În acest demers Asociația a găsit un aliat serios în Societatea Timișoara.

De asemenea, este îmbucurător faptul că în cursul lunii octombrie procurorul general Augustin Lazăr a anunțat, că dosarul mineriadei va fi definitivat până la finele anului.  În luna noiembrie s-a făcut un pas înainte și în dosarul revoluției: procurori militari ai Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, prin ordonanța din 1 noiembrie 2016, în cauza cunoscută generic sub denumirea “Dosarul Revoluției”, extinderea urmăririi penale, sub aspectul infracţiunii contra umanității, ordonând și desecretizarea documentelor legate de evenimentele din 1989.

Tot în luna octombrie s-a aprobat în mod tacit în Camera Deputaților proiectul de lege privind ridicarea caracterului secret al dosarelor securiștilor. Dacă trece prin Senat, consider că putem face un pas înainte și în privința tragerii la răspundere a fostei poliții politice, dar și în privința limitării influenței pe care o are și în prezent.

Acum, când harta țării noastre s-a înroșit din nou în urma recentelor alegeri parlamentare, puterea trecând din nou – cine știe a câta oară – de partea moștenitorilor partidului communist – nu pot decât să sper, că vechea-noua putere nu-și va folosi mandatul pentru continuarea biznisului certificatelor de revoluționar, dimpotrivă, va asigura cale liberă recentelor tendințe pozitive, neîngrădind dezvăluirea adevărului, nici actul de justiție.

În sfârșit, dar nu în ultimul rând recomand în atenția dumneavoastră, în contextual celor spuse anterior, următoarele:

* Consider că strădania noastră pentru dezvăluirea trecutului communist ar fi incompletă, dacă nu am aborda și aspectele referitoare la minoritățile naționale. În spiritul punctului 4 din Proclamația de la Timișoara, dar mergând și pe linia directoare al Raportului Tismăneanu, trebuie să ne extindem atenția și asupra atrocităților comise sub pretextul sau din cauza revoluției maghiare din 1956, acestea vizând deopotrivă și pe maghiari, și pe români, mai cu seamă bisericile maghiare și intelectualii maghiari.     

* În acest context vă atrag atenția asupra procesului-mascaradă a preotului reformat de odinioară din Valea lui Mihai, Sass Kálmán și a confraților săi. Nu cunoaștem nici azi măcar locul unde a fost înmormântat confratele nostru, condamnat injust și ilegal la moarte, executat în 1958, familia lui numeroasă fiind exilată în Bărăgan, urmașii săi făcând eforturi disperate după 1989 – fără nici un rezultat – pentru reabilitarea sa.

* Amintesc, în ordine cronologică, și cazul inginerului Újvárossy Ernő, fost membru al parohiei noastre. Cred că nu greșesc când afirm că el este primul erou în rândul victimelor revoltei de la Timișoara. Colegul nostru decedat în condiții misterioase, a fost lichidat probabil de către Securitate, autoritățile au stabilit însă drept cauză a decesului sinuciderea. Încercând să elucidăm acest caz tragic, oficialitățile ne-au comunicat că doar familia poate cere o invesigație în acest sens. Însă nici unul din membrii de familie, care mai trăiesc, nu dorește să se înhame la așa ceva, cunoscând căile întortochiate ale justiției românești.

* Nu în ultim rând, insist – în deplin consens cu inițiativa eșuată a Ligii Pro Europa –asupra elucidării împrejurărilor care au stat la baza evenimentelor sângeroase din martie 1990 din Târgu-Mureș. Acel ”martie negru” face parte din aceiași categorie de evenimente violente, cu victim omenești, ca și evenimentele revoluționare din decembrie 1989, precum și mineriada din București, din iunie 1990, în spatele lor stand același ”personaj principal”: serviciile secrete de tristă amintire ale lui Ceaușescu, Securitatea. Locul dosarului Târgu-Mureș este oricum alături de cel al revoluției și al mineriadei.

”Timișoara este un oraș din România și din Europa, ale cărei comunități naționale refuză naționalismul” – citim în Manifestul de la Timișoara. În acest spirit doresc împlinirea aspirațiilor noastre, și precum ne învață Sfânta Scriptură: „Pacea va fi lucrul dreptăţii, roada dreptăţii va fi liniştea şi nădejdea în veci de veci.” (Isaia 32, 17)

 

Timișoara, la 17 decembrie 2016

 

                                                                                       Tőkés László