După 27 ani de la prăbușirea dictaturii ceaușiste

În cartea profetului Isaia, Domnul îi judecă pe suspușii și falșii profeți ai Israelului, deoarece „căpeteniile acestui popor îl duc în rătăcire şi cei conduşi de ei vor pieri” (9,15). După aproape 30 ani de la prăbușirea dictaturii lui Ceaușescu, se întrezărește împlinirea aceastei sentințe asupra întregii clase politice a României, după ce electoratul român a fost păcălit iarăși și nu se știe a câta oară țara noastră este împinsă din nou pe drumul restaurării comuniste.

Este regretabil, că în ciuda urmărilor catartice ale incendiului de la Clubul Colectiv, respectiv alegerea promițătoare a președintelui Klaus Iohannis în fruntea statului, societatea românească a alunecat spre starea ei anterioară, Partidul Social Democrat, formațiune de sorginte comunistă obținând una din cele mai mari victorii de la schimbarea de regim încoace, în timp ce s-a atins recordul negativ privind prezența la vot. Este o ironie amară a soartei, că România a întâmpinat a 27-a aniversare a crăciunului sloboditor din 1989 cu acest antirevoluționar deznodământ al alegerilor parlamentare din 11 decembrie 2016.

Concomitent, Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a „sărbătorit” aniversarea revoltei populare de la Timișoara sub semnul nostalgiei comuniste. La adunarea generală festivă a eparhiei din 10 decembrie, în prezența unor reprezentanți de seamă ai guvernului maghiar și a lui Szász Jenő, actualmente președinte al Institutului de Cercetare a Strategiei Naționale din Budapesta, fost președinte al Partidului Civic Maghiar din Transilvania, Csűry István, episcopul reales al Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului a înmânat distincția Pro Ecclesia acelui Zsigmond József, informator al Securității sub numele conspirativ ERDEI SÁNDOR, care în timpul dictaturii ateiste fusese locțiitorul și mâna dreaptă a episcopului colaboraționist Papp László, alias PĂUN, alungat în urma evenimentelor din decembrie 1989. Ba mai mult, cuvintele de laudă al fostului vicar au fost rostite de către un alt informator al fostei poliții politice, preotul Veres-Kovács Attila, alias KATONA.

Am aflat la sfârșit de an că Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar București a declanșat acțiune penală împotriva lui Ion Iliescu, fost președinte al Românie și a complicilor săi, fiind suspectați de comiterea unor delicte împotriva umanității, legate de evenimentele petrecute în timpul mineriadei din iunie 1990. Este salutar și faptul că paralel cu această investigație același Parchet a demarat cercetări sub aceleași suspiciuni în legătură cu evenimentele sîngeroase din 1989. Necesitatea imperativă a confruntării cu trecutul communist și postcomunist, dar și implementarea principiul de bază al statului de drept al tragerii la răspundere pentru săvârșirea actelor criminale, ne dă speranța că guvernul social democrat–democrat liberal (PSD–ALDE) nu va stăvili actul de justiție, nu va bloca în noul an continuarea reformelor democratice. Justiția românească ne mai este datoare și cu elucidarea celor întâmplate în martie 1990 la Târgu Mureș, cu tragerea la răspundere a făptașilor adevărați.

În privința continuării reformelor se impune o exigență și mai mare față de UDMR, formațiune ce a primit un sprijin electoral substanțial de la alianța Fidesz–KDNP, aflată la guvernare în Ungaria. UDMR, partidul maghiar din parlamentul României are obligații serioase față de moștenirea revoluționară a comunității maghiare din Timișoara, față de întreaga maghiarime din România, în lumina încrederii avansate de către votanții săi la ultimele alegeri. De aceea se impune o politică, o conduită fără echivoc. Ne întrebăm cu prorocul Ilie: „Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele?” (III Regi 18,21)

Asemănător PSD, și UDMR îi poate mulțumi succesul în alegerile parlamentare în primul rând absenteismului la vot, iar faptul că uniunea a depășit pragul de 5% se datorează transferului de popularitate a premierului Orbán Viktor, participarea activă în campania electorală a președintelui parlamentului ungar Kövér László, dar și aparatului mediatic al guvernului maghiar. De aici înainte însă UDMR trebuie să se hotărească: merge mai departe cu PSD sau cu Fidesz, menține pe mai departe principiul „distanței egale” față de partidele din Ungaria, alege calea revendicării dreptului la autodeterminare a comunității maghiare din Transilvania, implicit a autonomiei teritoriale a Ținutului Secuiesc și a regiunii Partium?

Este un semn bun eliminarea neașteptată de la cârma UDMR a președintelui executiv Kovács Péter, precum și eliminarea din presa de partid a unor voci străine de națiunea maghiară. Dar ce să spunem, când vedem că prin pactul încheiat cu partidele de guvernământ, UDMR s-a grăbit să legitimeze pe nevăzute guvernul Dragnea-Grindeanu, echipă ce include personaje controversate, cum ar fi ministrul Lia Olguța Vasilescu? Este la fel de inacceptabil să reprezinte comunitatea noastră deputați și senatori corupți sau oportuniști, precum Verestóy Attila, Márton Árpád, Seres Dénes, sau Szabó Ödön și Biró Rozália, ori Bíró Zsolt și Sebestyén Csaba. Oare deputata discretitată Biró, președintele comisiei de politică externă al Camerei Deputaților este menită să ne reprezinte în fața lumii, împreună cu acel funcționar UDMR Vincze Lóránt, pe care maghiarii din Transilvania nu l-au investit cu nici un fel de drept de reprezentare?

Este binecunoscut, că „alianța” UDMR–PCM din campania recentă a fost doar un bluf electoral, inventat cu scopul maximalizării voturilor. Este nevoie de o asocierea, o uniune reală a tuturor maghiarilor din România, care să reprezinte nu doar 40% al electoratului maghiar, ci dimpotrivă, întreaga comunitate. Și trebuie să renunțăm definitiv la sistemul unipartinic, relicvă a comunismului, o adevărată rușine a democrației europene și maghiare. Dacă dorim desăvârșirea schimbării de regim începută în 1989, o adevărată „reproiectare” și o reală reînnoire a UDMR, atunci prezentarea lui Markó Béla, Verestóy Attila, Frunda György, Takács Csaba și a nomenclaturii lor ca „făuritori de epocă” constituie un adevărat anacronism politic – trebuie să înfăptuim o adevărată cotitură, o schimbare de regim și în viața publică a comunității maghiare din Transilvania. Asta ar reprezenta normalitatea maghiară într-o „Românie normală” (Sorin Grindeanu), dar și în politica națională maghiară normală din Bazinul Carpatic.

Cauza maghiarilor din Transilvania trebuie rezolvată pe baza logicii unei politici naționale și nu pe baza unei logici de partid. Deasemenea trebuie să ne reorganizăm și ca o comunitate politică. Cum scria Kós Károly în celebra proclamație din 1921, „Glasul care strigă”: trebuie să încheiem între noi un nou tip de contract social. După aproape un secol, redresarea Transilvaniei doar în acest mod poate fi realizat.

Oradea, la 9 ianuarie 2017

Tőkés László

Membru al Parlamentului European

Președintele Consiliului Național Maghiar din Transilvania