În 30 septembrie 2008 am participat la o conferinţă organizată la Dunaszerdahely, în Slovacia de Sud. În timpul vizitei mele am avut o întâlnire neformală şi cu dl. Pál Csáky, preşedintele Partidului Coaliţiei Maghiare (MKP-SMK) cu scopul de a discuta probleme legate de situaţia minorităţilor maghiare care trăiesc în ţările vecine cu Ungaria, respectiv de a găsi posibilităţile cooperării mai strânse. Am discutat şi despre variatele forme de autonomie existente în UE, acestea fiind cele mai bune modalităţi de a proteja minorităţile, acestea fiind valori a Uniunii noastre diversificate şi multiculturale.

După această întâlnire politicienii partidului de coaliţie aflată la conducerea Slovaciei l-au atacat în mod constant şi extrem de naţionalist pe preşedintele partidului MKP-SMK, intimidând astfel întreaga comunitate maghiară din Slovacia. Conform primului ministru Robert Fico simpla menţionare a termenului de autonomie, deşi Slovacia este parte a zonei Schengen, este deja un semn al provocării. După părerea sa, preşedintele MKP-SMK a fost cel care a periclitat relaţiile dintre Ungaria şi Slovacia. Această declaraţie a fost făcută simultan cu discursurile de ură pe care una din partidele conducătoare le-a rostit împotriva minorităţilor maghiare.

Cum este posibil şi tolerabil – mă intreb – ca în Uniunea Europeană de astăzi întâlnirea dintre un membru al Parlamentului European, reprezentant al unei ţări membre UE, şi un membru al parlamentului unui alt stat membru UE, ambii reprezentanţi ai acelaiaşi minorităţi în două ţări diferite, organizată în orice temă, cu respectarea absolută a legii, să fie subiectul unei asemenea intoleranţe care lezează valorile fundamentale ale Uniunii Europene: egalitatea, demnitatea şi solidaritatea? Nu contravine aceasta principiului nediscriminării?

La fel, fiind absolut conştienţi că problemele legate de folosirea unei limbi dintr-o ţară membră este de competenţă naţională şi că Comisia Europeană nu are competenţe generale de a interveni pentru aplicarea tratatului dintre Comunitatea Europeană şi Uniunea Europeană, totuşi ne întrebăm: cum este posibil să se tolereze ca un stat membru să îngrădească grav folosirea şi învăţarea unei limbi minoritare, a unei comunităţi care trăieşte pe teritoriul său, făcând astfel posibilă înfiriparea atitudinilor naţionaliste împotriva minorităţilor?

Care sunt metodele şi mijloacele pe care Comisia Europeană le poate folosi pentru a soluţiona situaţia actuală a minorităţii maghiare din Slovacia şi tendinţele naţionaliste îndreptate împotriva promovării şi protejării unei limbi şi culturi minoritare într-o ţară membră a UE?

13 octombrie 2008