INTERVENŢIE SCRISĂ - la dezbaterea privind Kosovo al Parlamentului European

Proclamarea independenţei Kosovo produce valuri de reacţii în regiunea noastră. Partidele politice româneşti ce se pregătesc pentru alegerile din acest an se folosesc de această ocazie pentru a genera isteria. Cu toţii se înregimentează împotriva autonomiei comunităţii maghiare din Transilvania din Ţinutul Secuiesc, teritoriu de aproximativ aceeaşi mărime ca Kosovo, şi cu o populaţie asemănătoare ca număr ca cea albaneză din acea regiune.

„Profunda îngrijorare” a Parlamentului român este întru-totul nefondată şi nejustificată. România n-are de să se teme de maghiarii din ţară, deoarece comunitatea noastră naţională din Transilvania respectă Constituţia şi integritatea teritorială a României.

Cu toate acestea însă ne aşteptăm ca pe baza principiului „drepturi în schimbul teritoriilor” România să rezolve într-o manieră europeană situaţia comunităţii naţionale maghiare din Transilvania, şi pe baza principiului autoguvernării practicate în Uniunea Europeană să garateze autonomia personală (culturală) (1), respectiv, după caz, autonomia regonală (2) a Ţinutului Secuiesc şi a altor regiuni locuite de maghiari.

Asemenea celor cuprinse în Recomandarea nr. 1609/2003, ce are la bază Raportul Gross, afirmăm şi noi, că regiunile autonome ajută în mare măsură la soluţionarea conflictelor, şi duc la întărirea stabilităţii în Europa.

Atragem totodată atenţia asupra faptului că însăşi România poate fi beneficiara acestei situaţii noi, deoarece modelul de autonomie al sîrbilor din Kosovo poate să reprezinte exemple de urmat privind soluţionarea situaţiei comunităţilor româneşti din Sîrbia şi Ucraina.

Având toate acestea în vedere ar fi recomandabil ca România să nu subordoneze principiul rezolvării paşnice a situaţiei propriilor preconcepţii etnopolitice, şi – asemenea celorlalte ţări membre ale Uniunii – să recunoască cât se poate de urgent independenţa Kosovo.

Strasbourg, 20 februarie 2008