Consider că am fost onorat de faptul că drumurile noastre s-au întâlnit în rezistența împotriva Imperiului Răului („the evil empire” – R. Reagan), mai apoi, după revoluție, i-am putut reprezenta pe conaționalii noștri împreună la București, sub semnul unității româno-maghiare.

Doina Cornea însă a părăsit repede, încă în 23 ianuare 1990, Consiliul Frontului Salvării Naționale, dându-și seama că nu are ce căuta în compania „revoluționarilor” lui Iliescu, care aveau ca principala strădanie să acapareze pârghiile puterii și să perpetueze structurile comuniste, „salvând” oamenii regimului răsturnat. Ea a fost prima care a realizat că, profitând de revolta populară timișoreană, o parte a Securității și serviciile de informații ale armatei române împreună au dat o lovitură de stat, trădând revoluția.

Cu aproape două decenii după evenimentele cruciale de la Timișoara, Doina Cornea declara despre evoluția lucrurilor: „Plătim azi tributul credulității și lașității noastre.” La stingerea ei să ne amintim și de idealurile revoluției române, de transformările democratice începute atunci, să fim fideli și perspicace raportându-ne la ele. Trebuie să revenim pe drumul urmat de Dânsa, să avansăm cu credința și curajul regretatei Doina Cornea.

Oradea, 5 mai 2018

 

 

László Tőkés

europarlamentar

președintele Consiliului Național Maghiar din Transilvania