Procurorii să cerceteze vinovaţii pentru situaţia economică, nu persoane credibile care luptă consecvent pentru drepturile comunităţilor minoritare

Prezidiul Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania consideră îngrijorătoare atitudinea cinică şi complice pe care Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) o are faţă în cazul procedurii conceptuale demarate împotriva preşedintelui nostru, Tőkés László.

Nu am fost surpinşi că PSD, prin intermediul unui lider local, nu găseşte altă strategie mai bună de a ridica în Ardeal procentele fleşcăite din sondajele de opiniei, decât demararea unei serii de atacuri juridice împotriva vicepreşedintelui Parlamentului European, Tőkés László, pornind de la declaraţiile sale privind necesitatea obţinerii autonomiei Ţinutului Secuiesc, care nu sunt o noutate. PSD ţine neapărat să îşi demonstreze „teama pentru ţară şi naţiune”. Acest partid nu va  avea nici pentru prima şi, cel mai probabil, nici pentru ultima dată o asemenea atitudine. Nici măcar metoda lor nu este originală, având în vedere că acuzaţii similare – „întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea prin acţiuni ilegale şi prin violenţă a ordinii constituţionale sau a caracterului naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român” – au  fost născocite împotriva lui Tőkés şi în decembrie 1989. E drept, atunci vânătoarea de vrăjitoare a fost orchestrată de poliţia politică a regimului Ceauşescu, de Securitate. Cu siguranţă putem vorbi de aceleaşi persoane care au plantat aceste născociri şi după schimbarea de regim.

Nu e nevoie să fii jurist să poţi stabili că într-o societate democratică, demonstraţiile paşnice, respectiv îndemnul la acestea sunt o „speţă” normală, un demers normal de drept comun. Într-un stat de drept nu doar că nu este interzisă, ci este chiar permisă de Constituţie această manifestare colectivă a unei opinii politice – în baza principiului pluralităţii politice şi dreptului la libertatea de conştiinţă, exprimare şi întruniri. Dacă autoritatea în cauză, respectiv DIICOT, care a fost implicată, nefondat, în această chestiune, nu este în stare să decidă nici după trei luni despre toate acestea – ci tergiversează cauza deja din iulie şi nu emite o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, în lipsa evidentă a unei infracţiuni – atunci nu mai vorbim doar de lipsa unor cunoştinţe profesionale necesare, ci putem presupune, pe bună dreptate, complicitatea puterii cu denunţătorul post- şi naţionalcomunist.  
La mai bine de două decenii de la schimbarea de regim, constatăm vulnerabilitatea statului român de drept în faţa practicilor politice oculte. Atâta timp când în sistemul judiciar românesc se găsesc timp, bani şi energie pentru cercetarea, de către DIICOT a unor reprezentanţi consecvenţi ai luptei pentru drepturile comunităţilor minoritare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „trădarea de ţară”– în loc să fie cercetate personalităţile şi grupurile de interese care se fac vinovate de aducerea ţării în pragul falimentului economic, când majoritatea cetăţenilor au ajuns să lupte cu subzistenţa – până atunci nu prea putem vorbi nici de democraţie, nici de stat de drept, în concepţie europeană, în România. În acest context, nu ne mirăm că România ratează de fiecare dată în faţa Uniunii Europene examenul reformei în justiţie, respectiv a depolitizării acesteia.

În numele Prezidiului Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania,

Toró T. Tibor
preşedinte executiv

Oradea, 11 noiembrie 2010