Organizaţiile atrag atenţia că fiecare al optulea cetăţean european aparţine unei minorităţi naţionale, iar „în momentul de faţă contractele şi documentele care reglementează funcţio­na­rea Uniunii Europene nu stipulează clar drepturile specifice ale comunităţilor naţionale aflate în minoritate numerică şi ale persoanelor aparţinând acestora”.

   „În consecinţă, considerăm o necesitate imperioasă ca, pe lângă documentele libertăţilor personale, res­pec­tiv a drepturilor de bază europene bazate pe acestea să se elaboreze şi Carta Euro­pea­nă pentru Protecţia Minorităţilor. Ţine de esenţa <<modelului maghiar>> oglindit şi de legea unităţii naţionale adoptată de Parlamentul Ungariei şi faptul că simpla asigurare a drepturilor lingvistice şi culturale nu soluţionează problema, ci acordarea de puteri publice demne de secolul XXI, garantate de lege şi instituţiile publice care le exercită, acestea fiind alese de comunitate, dar având putere şi statut de autoritate a statului – adică în autonomiile de diferite nivele şi forme. Vom putea păstra pe termen lung unitatea Europei multicolore numai dacă aceasta nu se bazează pe politică de forţă, ci pe deciziile noastre în acest sens. Deosebirea dintre Uniunea Europeană şi fosta Uniune Sovietică o face, printre altele, tocmai faptul că nu vreo ideologie forţează naţiunile într-o unitate falsă şi omogenă, ci ele sunt unite de angajamentul pentru valorile comune şi asumarea răspunderii izvorâtă din libertatea noastră. Dar aceasta poate deveni o trăire numai dacă ne putem decide singuri soarta”, consideră organizaţiile membre ale CAMBC.

   „Participanţii au constatat în unanimitate că singura garanţie a supravieţuirii şi dez­vol­tă­rii lor este asigurarea diferitelor forme de autonomie: teritorială, individuală şi statut ad­mi­nistrativ spe­cial. Pentru atingerea acestui scop, pentru a impune această revendicare îndreptăţită a maghiarimii, vor recurge la toate mijloacele legale. Rezolvarea în acest mod a problemei maghiare este absolut necesară şi din punct de vedere al stabilităţii europene” – susţine CAMBC.

Reprezentaţii comunităţilor maghiare din Bazinul Carpatic atrag atenţia asupra problemelor cu care s-a confruntat maghiarimea în secolul trecut, probleme rezultate în urma împărţirii teritoriale care nu a ţinut cont de criterii etnice.

   „După războaiele secolului trecut marile puteri învingătoare au redesenat harta Europei. Astfel, o trăsătură specifică a realinierilor geopolitice ale secolului XX a însemnat, pentru o mare parte a Europei, că hotarele naţiunilor şi graniţele statelor nu coincid. Acesta a fost motivul pentru care, în ultimii o sută de ani, în numeroase ţări aspiraţiile de păstrare a identităţii colective a comunităţilor naţionale autohtone aflate în minoritate numerică şi politicile de construire de stat naţional omogen ale majorităţii au fost diametral opuse” – consideră organizaţiile, în cadrul unei declaraţii comune.

   Acestea consideră că în partea europeană de influenţă sovietică doctrina antiminoritară a Internaţionalei Comuniste a dus la clasificarea maghiarilor drept cetăţeni de rangul doi şi drept urmare aceştia „au fost supuşi asimilării forţate, au trăit în discriminare permanentă şi umilitoare, au fost privaţi de drepturile lor lingvistice, li s-a distrus învăţământul în limba maternă, li s-au naţionalizat proprietăţile, au devenit ţinta acţiunilor de intimidare aproape făţişe ale organizaţiilor de forţă ale statului şi ale poliţiilor secrete comuniste”.

   Abia după destrămarea URSS au ieşit la suprafaţă problemele minorităţilor, conflicte armate ducând la destrămarea teritorială a mai multor ţări balcanice unde locuiau minorităţi naţionale.

   „Noi am atras, în mod repetat, atenţia asupra prevederilor referitoare la minorităţi din planul Ahtisaari, susţinut de majoritatea decisivă a statelor membre ale Uniunii Europene, care consideră că garanţia normalizării relaţiilor dintre majoritate şi minoritate este asigurarea drepturilor colective ale comunităţilor naţionale, în speţă, autonomia de drept comun pe trei niveluri a comunităţii sârbe din Kosovo. Europa nu poate să nu accepte, ca practică de urmat pentru statele sale membre, ceva ce consideră valabil în afara graniţelor sale.

   Avem convingerea că principiul autodeterminării popoarelor este un principiu de bază al ordinii mondiale, la fel ca integritatea teritorială şi inviolabilitatea frontierelor de stat. A beneficia, în mod responsabil, de autodeterminare pe teritoriul Uniunii înseamnă că pentru naţiunile noastre şi comunităţile noastre naţionale trebuie căutate soluţii viabile- bazate pe realităţile politice – în zona valorilor şi intereselor comune. Un şir întreg de exemple europene pozitive atestă că autonomia comunităţilor naţionale nu este numai în interesul minorităţilor numerice, ci şi în interesul naţiunilor majoritare, din moment ce o regiune prosperă aduce beneficii întregii ţări şi întregii Europe. 

   Noi, comunităţi maghiare autohtone, ajunse prin tratatele de pace care au încheiat războaiele mondiale ale secolului trecut în afara graniţelor Ungariei, dar dornice să rămânem pe meleagurile natale, considerăm că soluţia este sistemul de drept comun al autonomiilor colective – culturale, ale localităţilor cu statut administrativ specific şi teritoriale – bazate pe principiul autodeterminării interne care respectă graniţele de stat. Totodată, credem că autonomiile colective obţinute prin mijloace paşnice, democratice, pot constitui stâlpi importanţi ai stabilităţii regiunii, pe când lipsa sau nefuncţionalitatea lor poate însemna un risc din punct de vedere al stabilităţii pentru întregul nostru continent.

   Unificarea şi dezvoltarea Europei se poate înfăptui şi desăvârşi în mod real numai într-un mediu politic liniştit, fără conflicte. În schimb, orice forţă contrară frânează şi împiedică reînnoirea viitoare a Europei”, sunt de părere organizaţiile membre ale CAMBC.